Cine zice că m-a auzit pe mine vreodată spunând: “Abia aştept să vină vara! “ mănâncă borş. N-am zis niciodată aşa ceva.
Mie nu-mi place vara. E vreme de căldură sufocantă şi de lighioane.
Şi mă lamentam în gând pe geamul de la bucătărie că ce bine ar fi să fie acum 18 grade ! şi mă uitam la cerul senin şi înstelat ceea ce însemna o altă noapte tropicală şi o următoare zi la fel de coşmăros de fierbinte , când o aud pe fi-mea strigând:
– Mamiiii !
“Ăsta e păianjen” gândesc eu în mintea mea leşinată de caldură. Dacă era ceva neinsecticid, ar fi strigat “mami, vino repede!”
Pornesc greu de la geam şi merg în teren, luând notiţe:
– Mda…. Care-i treaba ?
Fi-mea vorbeşte fără virgule, dar eu o să mai pun câteva aici ca să ne înţelegem:
– Mami, cred că am văzut lăcusta aia maro de săptămâna trecută, aia care ţi-am spus că a omorât-o tataie, dar nu eram sigură, că n-am găsit cadavrul şi ai făcut şi tu curăţenie degeaba şi n-ai găsit nimic…
Mă scarpin cum am învăţat pe la masculii casei. Nu la ouă, ci în vârful creştetului… După ce răscolesc mătreaţa îmi iau copilul la rost:
– N-ai putea să vezi lighioana aia când vin ăştia acasă ?
– Mami, ea e ! E fix lăcusta aia maro pe care n-a omorât-o tataie !
Nici nu termină propoziţia asta fatală, că pe la nasul ei zboară ceva pe diametrul camerei în timp ce fata urlă:
– Uite-o !! Vezi?! Ţi-am zis ?!?!
O văd. E pe şifonier.
Scanez fiinţa.
5 cm lungime, picioare lungi, 90-60-90-ciul uman. O frumuseţe, bună de Discovery.
După ce iau act de datele problemei, plec în debara şi scotocesc în trusa de scule care se întinde pe 2 rafturi.
Revin mulţumită la şifonier cu un ciocan de 5 kg în mâna cu care sunt dreptace şi o cârpă unsuroasă în stânga.
Fi-mea nu pricepe sensul sculelor:
– Vrei să-mi demontezi şifonierul ?
Mă explic, să n-avem discuţii:
– În orice luptă există victime colaterale.
– Mami !… Omori lăcusta cu ciocanul ?! Pe şifonierul meu ?!
Băi, mie nu mi-e clar de ce se bagă copiii în treburi de oameni mari, aşa că o pun la punct:
– Du-te tu şi găseşte altă sculă dacă nu-ţi convine!… Dacă nu, taci din gură sau te las cu ea aici !
– Bine, bine…. acceptă fata.
Învelesc ciocanul în oribila cârpă unsuroasă şi încep să dau în şifonier cu milă… mai mult de lăcustă decât de şifonier.
Lăcusta sare lăcusteşte.
Mă apropii mişeleşte.
Pun ciocanul pe ea şi o fărâm.
Crusta ei trosneşte.
Copila e oripilată:
– Mami , de ce se aude aşa ?!?!?
– Cred că i-am fărâmat plămânii .
– Mamiiii !!!!!
Mă înfurie reacţia ei:
– Dracu’ o pune să intre într-un apartament la ultimul etaj din bloc ?!
Şi-n gând: “Parastasu’ mă-tii de lăcustă, îmi faci copilul să plângă ?!”
Întorc cârpa spe mine. Da, e gata.
Nu ştiu cum par în ochii fetei, nici nu ştiu cum s-o dreg …
– Data viitoare aşteaptă şi tu să fie ăştia acasă… Poate au ei idei mai bune….
Fata şterge suspinând colţul ochiului:
– Da, am văzut, de-aia se plimba aia liberă pe aici. Măcar cu tine i-am văzut cadavrul. E adevărat că nu cred că omoară nimeni lăcuste cu ciocanul… Dar ai reuşit !
Zâmbetul ei îmi înfoaie muşchii. Moaaamă, ce mamă tare sunt !!!
Sunt curios să aflu ce armă ai alege pentru un şoricel… Şi unde o vei trimite pe moştenitoare înainte de a-l executa pe vărul lui Mickey Mouse, ca să nu poţi înjura rozătorul la modul “Anafura mă-tii de şoarec…”?
la soricei se urca in varful patului si se zbate ca pestele pe uscat, cica ii e “mila” ( a se citi “frica”) de ei
aaa, cum ? nu ştii ?
uite aici : http://www.mixy.ro/2012/02/24/crima-de-la-bloc/
of, pardon, Sorina ştie mai bine decât mine :D…
http://www.mixy.ro/2012/03/23/frica-de/
pai vezi?
bine, mă ! :)) iar recunosc 😀
deci:-? trebe sa pun bani la ciorap ptr urmatoarea zi de nastere mixy; am gasit cadoul ideal: TNT , gata dozat ptr cazuri de urgenta: biluta aia mica de tot-gandacu de canal, aia un pic mai mare -soarecu’, etc si copilu’ e fericit zice ca-i la circ la numaru’ de magie :-?? sau poate mai ieftin 😕 o teava d-aia din care sufli sageti mici si otravite?poate merg si alea de la darts ca mai am pe aks:-? mixy poti sa alegi arma preferata:))
:))
măi, tu comentezi cam des în ultima vreme despre zile de naştere … 😕
Chiar ciocan, mai?…. Bine ca nu traiesti la munte ca la o intalnire cu ursul aflam si noi in Bucuresti, si nu de pe mixy… 🙂 In alta ordine de idei eu pentru un fluture gigant (stii tu, genul care te priveste direct in ochi), as fi vandut fericita apartamentul! Noroc ca era consoarta acasa 😛
exact ce spuneam în “frica de…”, dacă n-ai încotro te descurci !
(dacă nu-ţi era consoarta acasă, foloseai liniştit o bormaşină să spargi crusta fluturaşului :P)
:))
am ras cu lacrimi
:)) să-ţi fie de bine !
Da, da, chiar esti o mama geniala:D
sunt, mulţumesc, de-aş avea şi un emoticon pentru umflat în pene …
Am râs cu lacrimi şi eu şi mama mea. Eu sunt fanul tău, dar cred că am “îmbolnăvit-o” şi pe ea 🙂 Asta mi-a adus aminte cum am fugărit eu cu mătura şoricelul prin casă :)) şi după ce l-am prins, sub ochii stupefiaţi ai fiică-mii l-am prins de codiţă şi l-am aruncat pe geamul deschis. Iar ea candidă: Mami, crezi că a păţit ceva? (noi stăm la etajul patru). Eu i-am răspuns cu tupeu că şoarecii, ca şi pisicile sunt rezistenţi la cădere, au mai multe vieţii 🙂
:)) ai naibii şoareci, ce rezistenţi sunt !
am zis ce-am păţit cu şoricelul, tot la etajul 4, în “frica de…”
esti magnifica!!
Deci tie aici la mine,ti-ar prii de minune,la 18 grade 😀
Biata lacusta,m-ai omorat! 😀
O, da! Temperatura mea optimă e 18 grade.
Deci… unde zici să vin ? 😀