cura la babe

Mamaie şi prietena ei, Gica, amândouă babe plinuţe, sărite de 80 de ani. Ba pardon, nu-s babe, cred că sunt femei în floarea vârstei, nici nu ştiu cum să mai spun; erau vremuri când existau babe şi moşi, dar în vremurile astea toată lumea se simte exagerat de tânără, nici nu ştii cum naiba să-i clasifici.

Deci „fetele” stau cuminţi pe marginea patului, cu ochii la o emisiune de la televizor.

MAMAIE: ‘Ai, Gico? Ziceai că faci prăjitură d-aia cu vişăne, ai făcut?

GICA: N-am făcut şi dacă făceam, ce? Ţi-e frică că am mâncat-o singură şi nu ţi-am adus şi ţie?

MAMAIE: Nu, că şi-aşa nu vroiam! Nu-mi trebuie prăjitura ta! Mănâncă tu, ca să te-ngraşi, că de-a dracu’ ce eşti, nimic nu se lipeşte cum trebuie de tine!

GICA: Ba se lipeşte, fă, da’ io fac mişcare, d-aia arăt bine!

MAMAIE (oftând): N-arăţi bine, arăţi mai sănătoasă, atâta tot.  Dă fapt, mişcare fac şi io! Uite, azi dimineaţă am ajuns pân’ la colţu’ casii! I-am dat să mănânce la câine, da’ mai mult i-am aruncat dă sus, că dacă mă aplec îmi vine ameţeală şi cad boalii jos, mă găseşti grămadă lângă căţel! Da’ să ştii că mă simt altminteri după mişcarea asta şi mi-a făcut şi-o poftă de mâncare!…

GICA (dă din cap că a înţeles) : Mda, da. Te-a luat cu leşin de foame de la atâta mişcare? Stai liniştită, că n-am făcut prăjitură!

MAMAIE: Nu d-aia zic, da’ cum să nu mă îngraş dacă mânânc-stau, mănânc-stau, mănânc- stau?? Mai trebuie şi mişcare!… D-aia zic! Uite, mâine o să-ncerc să ajung până la găini!

GICA: Stai cuminte, Caterino, că sunt douăjdă paşi până acolo şi nu vreau să te am pă cunoştinţă! Stai liniştită aici, dacă e să ieşi, ieşi până colea-n faţa casii, da’ ieşi când oi veni io, nu singură! Ai înţeles?

MAMAIE: Nu se poate, Gico, trebuie să slăbesc! (arătând către televizor: ) Ia uitele la zuzele astea ce uscate sunt! Fă, eu cred că astea nu mănâncă decât iarbă, alfel nu se esplică!

GICA: Mănâncă pă dracu’ să le ia! Face sport mult, da’ noi nu putem să facem, fă, atâta mişcare, că se dezlipeşte maţele din noi, dă la o vârstă nu să poate să te mişti mult că-ţi pleacă boalii toate alea care-ncotro!

MAMAIE: Fugi, fă, ai văzut-o pă Mariţa cum se mişcă cu sapa pă câmp? Abia are 80 de ani împliniţi şi nu-i mai pleacă nimica. Dăcât sticla către gură. Şi ce-i mai trage la măsea, o-ho!

GICA (puţin supărată): Eh, poate dacă ne antrenam şi noi mai din vreme… Da’ noi am luat pastile în loc să luăm d-astea naturale cu alcool. Şi Mariţa a rămas târziu văduvă, fă, a avut timp să facă mişcare!

MAMAIE:  Cu cine, fă, cu amărâtu’ ăla de bărba-su?! Vai dă capu’ lui! Bine dracu’ că a murit, că cred că a lăsat-o domnişoară la cât era de pămpălău, abia ştia să ţină nădragu’ agăţat de curea! Auzi?…Io cred că d-aia bea Mariţa, de supărare! O fi fată-mare! Ă? Ce zici?

GICA: Fă, Caterino, nu ţi-e ruşine să vorbeşti aşa în post?

MAMAIE: Păi n-am zis, fă, că nu mai ţinem post, că suntem bolnave?

GICA: Păi am zis că nu mai ţinem la mâncare, da’ chiar să ne dăm drumu’aşa la gură?!

MAMAIE: Da’ ce-are, fă? Doamne, da’ înapoiată eşti! Ce-i păcatu’ nostru că e aia fată mare?! Am lăsat-o noi aşa? Da-mi pare rău că se mişcă aşa de bine…

GICA (puţin agitată): Fă, Caterino, ştii de ce arăt io bine?

MAMAIE (în şoaptă, rar, ca la nebuni): Gico, tuuuu nuuu arăăăţi biiine. Eşti doar mai sănătoasă şi-atâta tot.

GICA: Ba da, fă, că mi-am luat aparat de slăbit.

MAMAIE (uluită): Hai, lasă-mă!

GICA: Serios, uite l-am lăsat în sacoşă, pe săliţă!

MAMAIE: Nu-mi vine-a crede!… Şi de ce n-ai zis până acu’?

GICA: Mi-era că râzi de mine, că-mi arde de prostii!

MAMAIE (bine-dispusă) : Ptiu, bată-te norocu’ ! Hai, adă aparatu’ încoa’, să slăbim.

Gica înfige picioarele în papuci şi târşa-târşa până pe hol. Scormoneşte în punga ieftină şi plină de cârpe, scoate un aparat şi se întoarce târşa-târşa cu el înapoi.

GICA: Unde-i prelungitoru’?

MAMAIE: Îu! Ce Doamne-iartă-mă faci cu el?

GICA:  Păi să bag aparatu’!

MAMAIE: Fă, ăla-i aparat de slăbit?

GICA: Da.

MAMAIE: Şi se bagă-n priză?

GICA:  Da.

MAMAIE (scotocind sub un vraf de rufe de pe fotoliul de lângă pat, scoate prelungitorul) : Hai, uite, na, bagă-l aici. Vezi să nu dai peste firu’ de la telefon, că te omor! Da’ să pui aparatu’ pe tine mai întâi, să văd cum e.

Gica bagă drăcia în priză, se înfăşoară la mijloc închizând ariciul şi aparatul începe să bâzâie pe burta ei. Rânjeşte apoi satisfăcută, spre stupefacţia prietenei ei. Se aşează mai departe la televizor în timp ce aparatul bâzâie.

MAMAIE (nerăbdătoare) : Hai, acu’ pune-mi-l şi mie!

GICA: Stai, fă, ai răbdare să să termine egzerciţiu.

MAMAIE: Şi când să termină?

GICA: Peste vreo 10 minute.

După 5 minute mamaie deja nu se mai poate concentra la nimic de la televizor şi tot trage cu ochiul la şuncile Gicăi.

GICA: Hai, fă, na, hai acu’ să ţi-l pui şi ţie să slăbeşti.

Şi încinge mijlocul  lui mamaie cu cureaua aparatului. Îl bagă în priză.

MAMAIE: Făăăăă! Opreşte-te, ce vrei să mor?!

GICA:  Stai, fă, la un loc, că-mi strici aparatu’, ce tragi ca nebuna?

MAMAIE: Păi dacă tu vrei să mă corentezi??… Vrei să mor înaintea ta?!! Ia dracu’ ăsta după mine!

GICA: Stai, făi fată, că aşa aşa e el, pă curent, vrei să strici aparatu? Stai, hoooo!… Stai, că ţi-l dau io jos! …Stai aşa că mi-l strici şi te pun să-mi cumperi altu!

MAMAIE (gâfâie, reuşind să scape de încinsoarea aparatului) : Da’ ce fă, io când ţi-am pus aparatu’ dă tensiune la încheietura mâinii şi-ai tras de el ca proasta că te-ai speriat, te-am pus să cumperi altu’? Ia-ţi dracu’ arătarea asta d-aci, că tot urâtă eşti!

Stau amândouă supărate pe pat, se uită lung la televizor, sunt prea îmbufnate să priceapă ceva din emisiune.

MAMAIE (împăciuitoare) :  Hai, fă, Gico, şi nu te mai supăra. Uite, mâine mie îmi faci prăjitură cu vişăne şi tu poţi să te faci frumoasă, dă-te dracu’ de urâtă!