în parcul de copii
Când am ajuns în parc, mi-aş fi luat picioarele şi le-aş fi ţinut la subraţ, să le odihnesc. Nepotul meu însă, parcă abia atunci ridicase picioarele din parcare, că mi-a dat drumul la mână şi-a rupt-o la fugă: – Hai la potogane ! Până mi s-au întâlnit mintea cu gândul şi-au stat la sfat dacă… Read More »