V-am zis că mama merită premiul Nobel la reciclare, iar pământul îi este profund recunoscător şi înfloreşte margarete şi trandafiri pe unde calcă ea mai apăsat. Trecusem de discuţia reciclatelor de peturi, baterii, fiare, tablă ş.a.m.d. şi treceam acum în revistă cu ea analizele ăstora din casă, că nici unul nu e zdravăn în afară… Read More »
Ne-am oprit la magazinul din sat, de lângă bufet, să cumpărăm zdrobitor de struguri. Vânzătorul aproape beat s-a întors atât de brusc cu faţa către noi încât a trebuit să se sprijine în nişte cozi de lopată care s-au răsturnat zgomotos peste cutiile de cablu electric înşirate pe podea. Îmi venea să-l aşez între ele,… Read More »
Păi da, în Bucureşti nu sunt foarte multe locuri de distrat copiii şi atunci îi duci în parc. Am făcut o pauză de gâgâlici pentru că fata mea a crescut, dar acum am ocazia, cam răruţ ce-i drept, să-mi plimb nepotul în parc (trăiască sor’mea că m-a fericit cu nepoţi ! ) – Ce e… Read More »
De obicei răspunsurile acestei întrebări nu sunt satisfăcătoare când te plictiseşti, pentru că răspunsurile sunt pentru perioade scurte ca: „scarpină-te la… undeva”, „plimbă câinele… păna la „, apucă-te de … ceva (hobby-uri)”, „fă nişte farse prietenilor”, „butonează telecomanda televizorului până rămâi fără baterii, apoi du-te şi cumpără altele şi reia procedura”. Eu nu mă plictisesc.… Read More »
Strânşi toţi pe lângă mamaie, nu ştiu cum îşi aduce aminte mama de tatăl ei natural, un om vesel, căruia îi plăcea mult să cânte la flaut şi să joace hore. Mamaie strâmbă din nas când îşi aduce aminte de el şi noi sărim cu gura pe ea, că ce-are, că a murit de mult!… Read More »