Îmi place de mor să fiu mătuşă!

Asta nu înseamnă că nu-mi place să fiu mamă, dimpotrivă! E antrenant să poţi să creezi un model de viaţă, apoi să-l modelezi şi să-l pui pe calea dreaptă. Să ştii că ai de ce şi pentru ce. Să te miri periodic, atunci când vezi, pentru că-n restul timpului n-ai timp să vezi, de ce minune-ai fost în stare să faci.

Să te uiţi cum trece timpul şi chiar dacă poate n-ai fost în stare să plantezi un copac în viaţa asta, ai reuşit să laşi posterităţii ce-ai ştiut tu să faci mai bine. Să vezi că ce-ai sădit, fantastic! dar chiar rodeşte! Şi se vede.

Haaaai, şterge mândria aia din colţul ăla de zâmbet şi nu te mai umfla atâta-n pene!

Pentru că să fii mătuşă e o afacere de-a dreptul benefică! E pur şi simplu minunat să stai doar să te bucuri de găluştile altora, să n-ai decât datoria să-ţi iubeşti necondiţionat nepoţii, să cauţi jocuri şi jucării pentru ei pe când mama se uită după mâncare şi haine (când o fi crescut, Doamne?) c-au rămas mici, să râzi cu ei, sau de ei, când mă-sa transpiră la bucătărie să le prepare chestii naturale…

…să le duci grija când sunt bolnavi şi s-o înnebuneşti pe mamă cu telefoane, pentru că ea e cu ochii pe micuţii ei în loc să-ţi facă ţie update-uri aşa cum îţi doreşti;

… să nu-ţi faci probleme că n-au cu cine să stea, că pentru asta s-au născut bunicii şi grădiniţele, nu? Tu-ţi faci griji că n-are cu cine să se joace eventual, să-i facă avioane, să se tăvălească cu ei pe jos…

…să mănânci îngheţată cu ei fără să faci din asta o dramă pe bază de imunizante, buruieni de prevenire, combatere sau homeopate.

…să te distrezi teribil la prostioarele inocente pe care le fac, şi de faţa mamei lor ca un balon de furie când văd dezastrul;

… să n-ai nici o mustrare de conştiinţă că n-au ajuns miniştri aşa cum le era programat la naştere sau măcar un amărât de inginer;

Deci, îmi place de mor să fiu mătuşă!
Mă uit acum în urmă, la ce-am sris… , să fii mătuşă e cam acelaşi lucru cu fişa postului de tată! =))