Am avut întotdeauna o mare problemă cu etichetarea de „gagic / gagică”.
Mi se face părul pe ceafă ca evantaiul cozii de curcan dacă aud: „Am fost cu gagică-miu”.
Și totuși… dacă așa e lumea, încerc să mă adaptez.
Vin de la muncă și mă întâmpină pe alee nepotul meu de 2 ani împreună cu fiică-mea și câteva prietene ale ei, toate căprițe de 12-13 ani.
Privindu-l, încep să înțeleg sensul expresiei de „buricul pământului”.
Și mă aplec la înălțimea lui să îl întreb cu entuziasm:
– Nepoateeeee ! Ce mai faci ? Stai cu gagicile ?
El se încruntă și mă pune serios la punct :
– Io nu ‘tau cu gagicile ! ‘Tau cu fetițele !
Excelent ADN are si nepotu’!
Daca de la varsta asta face diferentierea intre “fetite” si “gagici” e clar ca are potential. Sa vezi ce clasificari o sa scoata peste putin timp… abia astept.
Chiar e bine ca sta mai mult “cu fetitele”… macar asa are o sansa sa nu devina un misogin (ca mine) 😀
In ce priveste aplombul corecturii, precis vine pe linie materna (cumva) 😛
…. “linia maternă” corectează cu diplomație,
pare că el se descurcă strict bărbătește 😛