copil de 6 ani în Argeş

Ne întânim cu un prieten al lui nenea ăsta al meu.
E supărat şi înjură de nu se poate.
Îl lăsăm să se calmeze puţin şi-apoi îl întrebăm:

– Care-i treaba ? Ce-ai păţit ?
– Eu ? Nimic…. Îl ştiţi pe (… ) ?
– Aşa, ce-i cu el ?
– I s-a înecat copilul azi în Argeş…. copil de 6 ani… cum să nu-l înjur, mă ?

Ni se înmoaie picioarele, îl vedem şi pe-ăsta opărit aşa, pe mine mă doare inima… ni se umezesc ochii şi totuşi …
– Păi, stai mă ! I-a murit copilul… tu-l înjuri aşa ? Lasă-l măcar să mai treacă nişte vreme….
Ăsta e catran, nu se lasă neam ! Se uită la nenea-al meu:
– Mă, câţi ani are fi-ta ?
– 13…
– Bă, frate, eu când te-am văzut cu fi-ta – şi ţine cont că e mare – te-am văzut numai cu ochii pe ea, să vezi ce face, ce respiră, n-o scapi o secundă din ochi, eşti ceas… Nenorocitul ăla a lăsat copil de 6 ani în Argeş… Două minute şi nu l-a mai văzut. Cum să laşi mă copil de 6 ani singur în Argeş ?!?!? Cum să fii atât de prost ?!??

Simt cascade de lacrimi în spatele strigătului lui. Şi piele de găină.