Păi dacă e ultima zi, vă daţi seama că profit la maximum: fac bilanţul rănilor din această vacanţă relaxantă, mă primenesc şi pe unde se mai văd zgârieturi ( că pe mine astea mă ţin câte un sezon) iau pantaloni sau cămăşi cu mânecă lungă ca o doamnă ce sunt, apoi trag adânc aer în piept pentru că de mâine merg la muncă.
Diseară mă odihnesc, e stabilit ! Pe jos, dar nu pentru că ar mai fi exagerat de cald, ci pentru că atunci când am dus cornierul la mamaie, am dus şi patul în care dormeam cu picioarele-n sus şi cu capul în jos şi mă speriam la fiecare întorsătură că o să cad din el. Aşa… la mamaie măcar mă voi speria mai rar, asta dacă nu-l pun pe foc.
O să-mi cumpăr altul, sper să nu mă prindă iarna rău până atunci.
Aseară tata ne verifica circumspect “tatami”-ul înşirat frumos în locul patului :
– Şi cine doarme la perete ?
Am sărit imediat:
– Eu ?
– De ce tu?
– Ca să-mi ţină el paravan, să nu mă ia curentul.
– Aha ! Vezi să nu dai cu dinţii-n priza aia, că o să te ia celălalt curent şi-ai să luminezi noaptea ca pomul de Crăciun !
:))) =)) era imposibil sa nu ai un sfarsit epic la povestirea asta …
🙂
Mixyyyy, asta inseamna ca o sa muncesti (mai mult) si c-o sa scrii mai rar?
Zic mai mult pentru ca tu oricum, ti-ai petrecut concediul muncind
vedem… 😉
imi place de tatal tau ca stie sa prevada un pericol 🙂
da, e brici la capitolul “previziune”.
Aşa ai ajuns să joci rolul lui Mariko-san şi Mixu al Shogunului – tatami aveţi, stare permanet în conflict sau muncă susţinută este mereu pe acolo, muncitorii trec şi vin în fiecare zi de zici că e invazie :))
Tatăl tău este bestial. Oricum alegerea “la perete” o fac şi eu mereu, că dacă este să vină hoţii, curentul sau orice demon să se sature întâi cu soţul meu 🙂 şi abia apoi să treacă la felul doi.
iubirea asta, ce poate face din om…
Da, iubirea te face altruist: de ce sa sufere, mai bine sa se termine repede 😀
@Roxana: aham… si unde e englezu’ in toata povestea? 😀
si in ideea asta nu i-ai cedat locul de bradut Mixului? :))
ba da, în nopţile în care mi-e cald 😀
Şi de frica prizei, mă împinge până cad de pe “tatami” :))
:))