Cobor afară cu fata, nepotul şi căţeaua.
De obicei îmi aduc aminte că trebuie să-i tai unghiile lui Blackie numai când mă enervează zgomotul lor pe gresie sau asfalt, iar acum pare să fie una din zilele alea. Întreb fata:
– Dacă tot suntem afară, mergem cu Blackie la veterinar ?
– De ce ?
– Nu vezi ce gheare are ? Zici că-i uliu ! Hai să-i tăiem unghiile.
La auzul acestei fatalităţi, nepotul meu sare ca ars:
– Nuuuu !
– Nu, nu ţi le tăiem ţie! I le tăiem lui Blackie .
– Nu lu Bechi.
– Ba da, că rămâne şontoroagă.
Şi pornim la pas câteşpatru. Fireşte că Blackie a fost veselă până în uşa cabinetului şi când s-a prins, a început să meargă cu frâna trasă, astfel că eu trăgeam de lesă, ea frână, eu înainte, ea înapoi, iar zgomotul de pe gresia din sala de aşteptare a cabinetului se-auzea ca un cor de rulmenți neunși.
Nepotul meu cuminte se aşează pe un scaun:
– Mie nu-mi pace aici.
– Ei, ho, că n-am zis să te faci veterinar.
– Da mie nu-mi pace. Se-i-os!
– Asta e, hai să intrăm câteva minute.
Înăuntru, după ce vede că o pun pe îndărătnica de Blackie pe masă şi începe doamna doctor să cioplească la gheare, nepotul meu cedează psihic:
– Nu tăia unghiile lu Bechi !
Doamna doctor se întoarce către el :
– Dacă nu eşti cuminte, îţi tai şi ţie unghiile.
Băi nene, n-apuc să-mi dau cu palme peste frunte la auzul unei asemenea propoziţii și nici fi-mea n-apucă să dea ochii cum trebuie peste cap, că nepotu -n două secunde stătea suliţă pe vârful degetelor de la picioare şi urla din toţi rărunchii cu pumnişorii strânşi bine pe lângă el :
– NUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Se umflase perdeaua din geamul cabinetului.
Se oprise timpul.
Jumătate de cartier încremenise, păsările plonjau în gol uitând să dea din aripi, mașinile se opriseră-n stradă ca și cum toate ar fi dat prioritate…
– Iartă-mă, gata, ţie nu-ţi fac nimic !!! a zis doamna veterinar.
A tăcut.
Şi-am respirat cu toţii.
Asa, de curiozitate, doamna doctor are copii? 😀 Nu de alta, dar ar trebui sa stie ca in toamna asta se poarta unghiile lungi…
măi, nu ştiu, dar mă duc să mă împrietenesc cu ea ~O)
:))
E clar. Se transmite ereditar. Generatia noua de mixisori vine tare din urma.
urlând ?!?
Urland, tropaind, plangand , razand, tot tacamul.
:)) am avut imaginea unei grădiniţe de copii când ţi-am citit comentariul
mi s-a parut mie ca aud un urlet ca un ecou indepartat pe aici prin Baia Mare 🙂
Iti dai seama cum s-a auzit doar la cateva cartiere distanta????? :-0
Aha! De-aia mi-au zbarnait geamurile de la birou 😀
– Hai sa taiem unghiutele!
– Nuuuuuuu!
– Hai, ca-ti pun desene.
– Bine, fie!
Concluzie: n-ati stiut cum sa abordati problema ;))
păi să ne dai un proscpect cu indicaţii 😉
La ce povesteste lumea pe aici incep sa ma tem pentru 21 decembrie.Va rog eu nu-l suparati atunci.
până atunci mai creşte şi el … :))
Pai tocmai de aia ma tem. Plamani mai mari si puternici :))
=))
Foarte draguta postarea asta cu catelul :)))
Maica-mea are mari probleme cand trebuie sa duca porcuta la vet sa-i taie unghiutele “c-o vede lumea” si ce-a zice
In veci n-oi dezvata-o de problema ei cu “lumea” :)))
aşa-s toţi oamenii care-au apucat să se uite-n gura lumii …
Asa am fost si eu Mixy ca doar n-aveam cum sa fiu altfel, asa am fost crescuta
Da cineva spunea ca orice invat are si dezvat….n-a fost usor si nu functioneaza intotdeauna dar 80 % m-am vindecat
păi nu vorbeam de tine, tu ai şanse … :D, ăia mai bătrâni în schimb, of !
S-a auzit pana in Ploiesti tipatul copilasului. Nu il mai duceti la veterinar, ca ramane traumatizat. :))
:)) “- Ei, ho, că n-am zis să te faci veterinar.” După faza asta chiar nu mai existau şanse să se facă veterinar :))
Doamna doctor la facultatea de medicină veterinară a învăţat cum să comunice cu pacienţii necuvântători, că cu aştialalţi … n-are prea mari şanse 🙂
cunosc copii care la replica asta ar zice: ba sa ti le tai pe ale tale, eu am urechi frumoase 🙂
Si le altul, care a zis: SELIOOOSS?
🙂 nice !
Copiii ăştia !…
fiul meu vrea să fie veterinar. tocmai pentru că veterinarul le face bine pe animale, iar el adoră animalele și starea lor de bine. dacă era el doctor, l-ar fi convins pe nepot să țină laba cățelului și nepotul visa să ajungă veterinar. 🙂
puterea exemplului de matur…