N-o să povestesc acum despre copilăria şi viaţa ei, pentru că încă nu e cazul să fac un soi de necrolog.
Chiar dacă e de talie mică, a fost întotdeauna rea. Practic, în afară de familie, a capsat tot ce-a prins şi-a lătrat de-a ştiut cartierul. Ba nu, mint… stai că ne-a mai “gustat” şi pe noi în diferite conjucturi.
Cine-o cunoaşte încă intră la noi în casă cu grijă: “Ai ascuns bestia ? Sunt safe ?”
Are 14 ani, nu vede, nu aude, se mişcă greoi. Şi are… problemele bătrâneţii. Mor de ciudă că suntem lăsaţi pe lume să iubim fiinţe şi să le vedem apoi chinuindu-se !
De când o văd cum se degradează îmbătrâneşte, îmi spun că trebuie să mă aştept să i se întâmple oricând orice. Mă… pregătesc sufleteşte.
Sunt atât de “întărită” încât atunci când am intrat pe uşă şi am văzut că se târăşte pe labele din faţă spre mine, nereuşind să se susţină şi pe cele din spate…
M-am speriat. Am început să plâng. O puneam pe picioare, ea cădea. Iar o puneam, iar cădea. I-am pus apă la “botul calului”. A lins tot castronul, stând pe burtă.
Am lăsat-o şi am început să sun familia.
După ce am reuşit să-i întristez pe toţi şi să-i întorc cu fundul în sus, m-am întors furioasă la Blackie.
Privirea ei apoasă mă căuta undeva peste umărul drept. M-am enervate de tot:
– Luptă, trădătoareo ! Poţi ! Ai fost mereu a dracu’, nu-i cazul să te laşi acum !
Am început să-i masez picioarele. Plângeam şi ţipam la ea:
– Speranţa ta de viaţă trebuie să fie 17 ani şi tu te laşi la vatră ?!? IUDĂ !!
În timp ce o masam am văzut că are blana umedă. După câteva secunde de teroare gen“De ce are picioarele ude ?” am realizat că din când în când în timpul masajului îmi ştergeam cu dosul palmei lacrimile şi mucii iscaţi de ele… şi o masam în continuare.
“O exista ambulanţă pentru câini ? Un 113, un SMURD, ceva ?!?”
– Haide, Blackie, hai fetiţo ! Hai, te rog frumos ! Te implor ! Nu te mai fac niciodată Iudă, dar mergi, draga mea ! Hai, te rog mult de tot, mergi în gura mă-tii, că dacă nu, mă supăr pe tine cale de 7 vieţi de-aici încolo, nu te mai împaci cu mine, ai înţeles ?!?
O repun pe picioare.
Culmea ! STĂ ! Şi după ce că stă, se duce la castronul de mâncare, foarte greu, dar pe picioarele ei…
OK, Blackie, iartă-mă ! Nu eşti chiar aşa de Iudă !
( Bravo mie că sunt pregătită sufletește )
Uf, Mixy :((( Imi pare rau…..Dar stii ca ea simte iubirea ta si asta e cel mai important
așa o fi. mie însă mi se pare că nu mai simte nimic. e paralelă cu realitatea.
Nu pot citi tot articolul, pentru ca dupa cum ai inceput cred ca o sa dau apa la bobocei pana la sfarsit!! Poate altadata! Pun semn de carte. Si eu am avut o prietena insa era de talie mijlocie si a fost atat de cuminte.
mie-mi pare bine că te revăd pe-aici 🙂
Citesc frecvent dar nu prea comentez.
moaaamăăă, te mănânc !
Nu crezi ca poate ar fi mai bine sa o eutanasiezi? Se vede clar cat se chinuie…
m-am gândit și eu la treaba asta, dar nu o eutanasiază nimeni atâta timp cât poate mânca, bea, atâta timp cât te pot trimite la specialiști de inimă, diabet și alte alea și poți cumpăra tratamentele alea cu prețuri infernale.
ISRAVET
Dr. Radu Ionescu
Adresa: Bd. Basarabia Nr. 28
Orar: Luni – Vineri: 9 – 21; Sambata: 10 – 18; Duminica: 10 – 14
Telefon: +4021 320 55 19; +40722 503 508
Am patit ceva similar cu neagra mea… doar ca ea e mult mai tanara.
Era vorba de o infectie urinara plus o babesioza “minora” (concentratia de patogen era abia detectabila). Mi-a pus-o pe picioare in mai putin de 24h.
Pregateste-te, totusi, sa platesti peste 150-200RON daca-ti face si tratamentul de urgenta (injectabil)… Suna inainte. Eu am fost placut surprins de atitudinea medicului si a asistentei, iar a doua zi cand cateaua s-a ridicat pe toate cele 4 picioare si a iesit sa ma vada… am plans…
de la infecție urinară nu stătea pe picioare ? sau de la babesioza aia ?..
la cât am trecut pragul veterinarilor cu ea în ultima perioadă, mă cam îndoiesc…
Offf, stiu foarte bine cum e sa te atasezi de un caine care a fost alaturi de tine ani de zile si sa-l vezi atat de batran si de neputincios :(((((
Asta este cea mai dureroasa treaba cu animalele. Imbatranesc mult mai repede decat noi, mor inaintea noastra, iar noua nu ne ramane decat sa plangem in urma lor. Daca totusi se repeta episodul, incearca sa o duci la un veterinar, poate o drege.
o duc… 🙁
Am avut şi eu un căţeluş, tot Blackie îi spuneam. A trăit bine de tot vreo 17 ani (de când l-am găsit noi pe stradă), poate chiar mai mult. Îi doresc multă tărie fetiţei tale şi încă mulţi ani alături alături de tine! 🙂
mulțumim frumos ! 🙂
O fi batrana, dar eu tot respect “fiara”. II doresc sa se intremeze si sa ne bucuram (temem) de ea in continuare.
am o fiară respectabilă 😀
… 🙁
:(…of..si ma mai si capsa….:(
si eu sunt cu lacrimi in ochi.
Batranete usoara lui Blackie…