Mă întreabă fata mea cum rezist să mi se spună în timpul săptămânii „stimată doamnă”, iar în week-and să fiu muncitor necalificat. „Greu, draga mea… Dar dacă n-ai încotro…” Pentru că toţi muncitorii sunt meseriaşi, plus că de obicei cer o poală de bani.
„Te pricepi?…”
„Da, da, sigur ! Când începem ?”
Atât de mult ne-am săturat de priceperea lor, încât îi plătim la metru de faianţă pus, ca să n-avem discuţii că o lălăie, cer bani în avans sau strică treaba . Restul, când şi cum putem, facem noi. E obositor. Lunea sunt întotdeauna ZDRENŢE de oboseală, aş muri cu bucurie în orice moment al zilei.
Un singur lucru apreciez la munca fizică: dormi fără vise. Te doare-n cur de coşmaruri. Dormi.
Şi-acu dacă tot ne-a frecat la icre mamaie cu poarta din spatele grădinii, a luat Mixu aparatul de fotografiat sudat şi hai să-i facem poartă în grădină. Echipele de bază la mamaie se formează astfel: eu şi Mixu, mama şi tata, fi-mea şi căţeii. Ne mai ajutăm şi unii pe alţii sau toţi odată.
Şi terminase Mixu să mă sudeze – adică sudase cadrul porţii împreună cu jumătate din derma mea care stătea-n calea stropilor de sudură înfocaţi de carne proaspătă de om – şi îl chemase pe tata să „coasem” plasa pe poartă. Mare lucru poarta asta, atâta a plâns mamaie după ea ( că ani de zile a stat cu o sârmă trasă în loc de poartă, de trebuia săracu’ Ţăndărică să aibă grijă de toţi intruşii care o treceau ), încât acum, de bucurie că o vede gata, îi venea să pună afiş în dosul grădinii.
– Păi şi ce scriem, mamaie, pe afiş ?
– Ce vreţi voi !
Ne-am gândit, ne-am răsucit, sunt o grămadă de nume diferite în familia noastră – dezavantajul famillilor care au fete. Atunci tata a decis că oricum noi muncim ca proştii şi suntem generaţii de tranziţie (adică de povară) deci or să se bucure abia nepoţii lui de ce facem noi, aşa că-i spunem:
– Grandchildren’s ranch !
Mamaie a rămas trăznită ca de o înjurătură :
– Ce-nseamnă asta, maică ?
– Ferma nepoţilor !
– Ai cui nepoţi ?
A lămurit-o tata:
– Ai mei, bre, că ai mei sunt mai mici şi au şanse mai mari să fie fericiţi !
A stat mamaie să cumpănească treaba şi a declarat că nu e bine:
– Păi şi ferma unde e ?
S-a încurcat tata:
– E pe vine, bre, ce te bagi ?…
Mai târziu, când eu şi Mixu mutasem terenul de joacă la uşa porumbarului, mama şi tata au vopsit poarta cu resturile de vopsea găsite prin curte, mai mult alb şi roşu, astfel că în final a ieşit o poartă roz-bombon.
Când a văzut mamaie poarta vopsită aşa brezaie, s-a dus să-l tragă pe tata de mâneci:
– Aoleo, maică, după ce că laşi la nepoţi fermă fără fermă, ai mai pus şi culoarea asta pe ea de-o să se oprească avioanele la noapte ca fluturii la felinar aci !… Ăhă!… o să-ţi roage numai de sănătate toţi nepoţii tăi cu şanse de fericire !…
brava pentru poarta 🙂
suntem păuni de mulţumire 😀
Bine ca aveti poarta, ca ferma vine de la sine, mai ales ca are deja un nume. :))
are, are . Şi e roz-bombon 😉
:))) Tu reusesti mereu sa ma binedispui
Lasi nepotilor ferma fara ferma, auzi:)))
e vina mea că aşa stă treaba ?!
Cu timpul faceti un Dallas acolo la mamaie 🙂
noi deja creăm personajele :))
:)) Tot a reînceput serialul Dallas – aveţi model de fermă pe viu, deşi am băgat de seamă că acum mai mult petrol decât vite pe acolo.. poate aveţi şi voi noroc (de forat v-aţi gândit să foraţi??? :)) ) Roz bombon – este o culoare optimistă- Vezi, sunt bună şi am căutat pentru tine “meaningul” acesteia
“Este o culoare care îl face pe cel care îl poartă să iubească lumea, fiind deci culoarea dragostei şi totodată cea mai romantica si afectiva culoare. Totodată, rozul este şi culoarea sexualităţii. Este dealtfel şi simbolul unei iubiri în tăcere. El are rolul de a calma şi de a îmbuna sentimentele.
Studiile efectuate în mai multe închisori au arătata că atunci cand celulele prizonierilor sunt vopsite in roz, atitudinea agresiva se diminueaza vizibil, dar efectul nu este insă durabil. O expunere mai îndelungată la această culoare poate duce în final la o explozie de violenţă.
De asemenea se spune că rozul decolorat este culoarea care marchează cel mai bine începutul marii dezvoltări intelectuale, fiind totodată şi cea mai potrivită culoare în domeniul investiţiilor.” (citat de aici http://www.mirelutza.ro/culori.html#Violet)
=)) wow, am murit de râs ! culoare romantică, afectivă, a sexualităţii ! Doamne, abia aştept să-i spun lui mamaie ! :)) bravo, Roxana !
Având în vedere că sunteţi în prag să vă faceţi fermă – culoare este foarte potrivită – “cea mai potrivită culoare în domeniul investiţiilor” – asta probabil pentru că nu mulţi au curajul să o folosească :))
spune-i ca se foloseste si la inchisori – cica ii calmeaza pana explodeaza :))
Adevărul e că şi eu aş exploda văzând roz. Cred că e culoare care îmi place cel mai puţin 🙂
n-ai zis tu că face bine ?!
Păi e exact aşa cum scrie acolo 🙂 Eu însă sunt îmbunată gata – iar rozul care calmează iniţial are, la mine, efect negativ aşa că după nu prea mult timp de expunere la culoare fac “poc” pentru că nu are ce îmbuna :)) În schimb este foarte benefică în domeniul investiţiilor – de asta eu n-am bani, probabil, pentru că nu-mi place rozul :)) Şi dacă stau bine să mă gândesc nici de iubit în tăcere nu iubesc 🙂 Dar o las pe mamaie de acum încolo :))
sunt curioasă câţi nu fac plici la “viaţa în roz” :))
dar o poza cu poarta nu ne dati?
offff, poze, poze ! gata, am pus poza ! 🙂