organigrama pe timp de criză

La ultimul control de la finanțe s-au cerut copii după un purcoi de acte de vreo 4-5 ani vechime. Firește că șeful s-a supărat când a văzut câte cer ei acolo, ei au spus că asta-i legea, șefu a zis să angajeze ei oameni să lingă atâtea hârtii pentru lege ! Tot din cauza bunelor legi activitatea firmei s-a restrâns de n-a mai rămas nimic de ea ! Plus că șeful n-are chef să-și bată joc de angajații lui rămași, să-i pună să piardă atâta timp pentru un control.
Bugetarii s-au transformat atunci în oameni și au făcut o concesie să aștepte câteva zile.

Și-a pornit titirezul angajat să întoarcă arhiva cu fundul în sus , dar a sunat telefonul și i s-a făcut transfer:
– Vor cu cineva de la juridic…
Titirezul a mârâit scurt și a răspuns:
– Bine, las că vorbesc eu !

După ce a vorbit a plecat spre arhivă, unde a cotrobăit prin hârțoage pline de praf care se lipeau una de alta. Bietul titirez abia-abia și-a ținut limba-n gură să nu-și umezeacă deștele jegoase pe ea.
Tot căutând în lumina slabă a beciului rece ca o închisoare comunistă, a dat și de o cutie în care mama mâță uitase să-și crească puii lepădați acolo și-ăia au putrezit bine-mersi în cutia din colț. Mațele titirezului au trezit taifunuri interne spre cavitatea bucală, care a refuzat îndărătnică să dea curs cererii din interior.

Și peste toate astea, colega a țipat din capul scărilor:
– A sunat una pentru resurse umane…
– Vin acum ! Trimite pe cineva fără icter să arunce cutia asta de mortăciuni !

După ce vorbește la telefon, titirezul pleacă precum gândul înapoi la fișierele arhivei, unde s-a auzit iar ca un tic nervos întrebarea zilei: “unde pana mea e hârtia aia ?! “
Bineînțeles că în acest răstimp cineva voia să vorbească la telefon cu compartimentul contabilitate și titirezul a făcut o pauză să dea curs cererii.

Un biblioraft pentru băieții de la control așteaptă cuminte să fie îndopat de acte.
Telefonul sună de sub munții de hârtii adunate pentru a fi scanate, copiate, explicate și îndosariate. Titirezul își folosește mâinile ca pe mini-escavatoare printre ele și reușește să pună mâna pe telefon.
– Da…
– Bună ziua, am cerut la Departamentul de Mediu…
– Pe bune ?! întreabă titirezul.
Convorbitorul se intimidează:
– Păi… păi daa… s-a greșit cumva transferul ?
– Nu, ați nimerit bine, doar că eram curioasă: există și departamente de mediu ?!

La sfârșitul zilei titirezul este găsit desenând:
– Ce faci ?
– Organigrama firmei pe timp de criză, șefu… Ia uitați-vă câte departamente am cumulat !
Șefu se apleacă asupra hârtiei:

… apoi se îndepărtează tăcut, lăsând titirezul obosit să coloreze o viață în roz…