Doamne, dă-mi mie durerea lor,
Fă-mă martirul problemelor.
Te rog, dă-mi măcar durerea a trei copii,
Lasă-i întregi şi nu te mai sfii,
Nu-ţi fie teamă, de dragul lor fac faţă,
La greţuri, vomă şi dureri de cap,
Aş vrea să fiu de durere hoaţă,
Să fur şi-apoi să strig că poţi trăi cu handicap.
Loveşte-mă pe mine-n locul lor
Şi dă-mi durerea cruntă-a hidrocefalilor
N-au vină să se nască-n astă stare.
Deci… ce- Ţi trebuie ? Aprind o lumânare ?
Apoi să-mi dai braţe să îmbrăţişez
O lume-ntreagă de părinţi !
Pot să fiu eu sau să-mi dai nume de botez
Îmi e egal, cât timp prin mine îi alinţi.
🙁
termină, că m-apucă şi pe mine !
no comment!
drept e că am vrut să închid comentariile, dar i-am dat drumul fără să mă mai uit 🙂
O imbratisare virtuala primesti?
cu mare drag! >:D<
Cu drag ti-am dat-o si eu…si cu mare respect!
of…
…si oamenii te vad vesel, glumind, spiritual si relaxat si-si zic ca ce bine o duce asta de-i vine a rade, n-are nici o grija. Asa cred si despre mine, aproape asa as fi crezut si eu despre tine daca n-as sti ce usor se ascunde o lacrima sub un zambet. Nu te ajuta cu nimic sa fii compatimit, e ca o piatra in plus pe umerii tai.Daca tot e sa ne purtam crucea macar sa o facem senin, sa incercam sa-i usuram povara.Mai bine sa ridici capul si sa razi(chiar daca-i un ras amar) decat sa ingenuchezi si sa abandonezi! Problema ta e grava dar daca ati ajuns aici aveti motive de optimism.Iar tu cred ca esti cel mai bun leac pentru fata ta!
Păi până când ?!??!
Nu sunt cuvinte care sa iti indulceasca amarul, nu sunt imbratisari care sa iti dea mai mult curaj decat ai deja. Citesc si imi vine sa tac, sa las linistea sa vorbeasca in locul meu, dar stiu ca sunt momente cand orice vorba, oricat de mica si neinsemnata ar parea, poate aduce un dram de putere unui om. Va imbratisez cu drag si va doresc sa va fie bine!
Săru’mâna!
Eu am pierdere severa de auz (depistata la nastere). Stiu ca nu e o consolare sa stii ca si altii sufera dar iti garantez ca se poate trai cu handicapuri serioase. E dureros (si mai ales nedrept). Dar si in conditiile astea viata e inca frumoasa si merita traita. Ca si in cazul sportivilor, e mai greu sa fii “spectator” decat in pielea jucatorului. Deci mult curaj pentru parinti si mii de pupici junioarei!
Mulţumim. Sunt atâţia copii care suferă de nişte boli de ţi se încreţeşte pielea… Şi ce e strigător la cer e că ei n-au nicio vină
Fiica ta este deosebita si tu,ca mama ei,nu poti fi decat speciala.
Va imbratisez cu drag pe amandoua,strans-strans,cu tot sufletul meu de mama si femeie.
>:D<
>:D<
nici nu stiu ce-as putea spune. n-am trecut prin asta decat 2 saptamani si ceva. ti-am povestit. nici nu vreau sa-mi imginez ce-ar fi insemnat sa extind perioada aia la nesfarsit.
nici acum nu pot sa ma gandesc la asta.
tu esti puternica, si cand nu mai poti tu, are Dumnezeu grija de voi toti.
va trimit o imbratisare mare, cu toata dragostea!
sa va dea Dumnezeu putere, lumina, si mai ales sanatate!
multumim asemenea!