Plătim facturile de utilităţi de ne lasă cu fisuri anale. Mai cârtim, mai bârfim, mai nu ne convine, dar plătim. Cum ar fi să stăm seară de seară la lumina lumânării? Oricât ar fi de romantic şi de aromaterapie, după câteva seri nu mai pare nici sexy, nici benefic, mai ales pe timp de iarnă, când se întunecă la ora 5! Luna trecută am realizat că nu e bine fără lumină, uitând că în primul rând nu e bine fără apă.
Un afiş străjuieşte intrarea pe câmpul muncii: Din cauza unor lucrări de modernizare apa se opreşte între orele … – … Rămân fără aer. Ajung la birou şi îmi întorc toate cănile(de apă, ceai şi cafea) cu fundul în sus, ca să fiu sigură că nu beau nimic. Dacă se umflă vezica trebuie să merg la toaleta unde restul colegilor îşi vor lăsa pipilicii unul peste celălalt şi decât să-mi vărs maţele de silă, mai bine nu mă mai hidratez.
Zis şi făcut.
Da, dar vezi? Scufiţa lucrează…. Intru la şefu în birou şi prin geamul deschis mi se pare că aud picături de ploaie. Nevoia mă taie din plin.
După o jumătate de oră cafeaua băută acasă îşi cere drepturile, astfel că mă trezesc căutând pe google „capacitate vezică urinară”:
– la bărbaţi 300-400 ml
– la femei 500-600 ml – aici am notat: „să nu uit să nu mă mai cântăresc cu vezica plină”
Prima nevoie de a urina este resimţită la 150-200 ml de urină, iar nevoia imperioasă apare când vezica atinge capacitatea maximă.
Mbun, acestea fiind zise, asta însemna că eram la prima nevoie, că atât cântărea cafeaua de dimineaţă.
După o oră nevoia imperioasă se transformase însă în chin. Nu-mi venea să cred ce ravagii putea face o amărâtă de ceaşcă de cafea. Trecea timpul, ochii mei începeau să iasă uşurel din cap şi mă munceam să pricep de ce nu uit de nevoia de a mă uşura. Pe urmă mi-a venit ideea că e posibil să se cumuleze cu scuipatul pe care îl produc. Search google: „Se estimează că organismul uman produce între 1 și 1,5 litri de salivă pe zi”. Câââât? Presupunând prin absurd că am produs scuipat la cea mai mică limită, asta înseamnă că am salivat peste 40 ml în ultima oră, şi mă mai mir de ce fluieră vezica!
Mă uit fioroasă în jur şi nu, nu găsesc nici măcar un loc în care să scuip!!
O, ceruri!
Şi ţin’te chin!
După 8 ore mă ia Mixu de la muncă. Nu reuşesc decât să îngaim:
– N-am avut apă…
şi după contorsionismul picioarelor mele îşi dă seama că trebuie să bage viteză.
În timp ce stăm în trafic, privesc deznădăjduită nişte gărduţi-boscheţi goi de pe marginea şoselei : o frunză n-a rămas în ei, ce iarnă e, băi nene!!
te-ai abtinut mai bine de 8 ore???? sa n-auda barbata-meu, ca vine sa te ceara de nevasta, te-ar lua cu tot cu mix, mixa mica si parinti :))
eu daca nu beau apa mi se face rau, si daca beau apa tre’ sa fac pipi tot timpul, ca la mine sigur capacitatea aia maxima e pe la 100 ml :))
am stat până când am uitat cum se face pipi!!
Nu ti-a placut Fred Astaire… ehhh 😛
după ce că strângeam, voiai să-l mai şi băltâcâi?!
Draga mea, când mă „taie”, n-am nicio inhibiție, așa că ies probabil din plutonul celor cu probleme de genul ăsta atâta timp cât am „prestat” și între portierele mașinii atunci când nu s-a putut altfel. 😀
“When you have to go, you have to go! Way to go!” 😀
Mai pe la periferie merge, da’n miezul capitalei nici gând!
Au mai pus porcării de toalete ecologice, un vis să intri în ele! Prefer să-mi iasă ochii decât să intru în alea. Chiar dacă întru cu respiraţia oprită, încep să inspir taman în plină “prestaţie” :))
Horror!
eu am facut pipi si-n magazine alimentare, si in firme si pe oriunde s-a intamplat sa nu mai pot. intru pur si simplu cu ochii mari si transmit din priviri ca daca nu-mi arata mai repede unde-i baia, fac pipi chiar acolo, in mijlocul magazinului :))
in Germania e mai usor, ca aici oamenii te inteleg, nu-s asa stresati, dar in Ro chiar trebuia sa bag privirea aia de fiecare data.
Te-ar surprinde să afli unde am făcut-o cel mai de oaie. Nu în centrul capitalei, ci al Craiovei. La subsolul unui bloc, că pe vremea aia nu prea existau bude publice, iar la cofetării sau restaurante puteai să le folosești doar DUPĂ ce comandai ceva. Chestie pentru care nu mai era timp câteodată. 😀
Ai avut tărie de caracter, sau ţi-ai lăsat hainele în coşul cu rufe? 🙂
Pingback: Înfiinţez o rubrică duminicală permanentă, "Recomandările săptămânii”.
Pingback: Desenul lui e viitorul de mâine | file din poveste
Nu am stat 8h, dar 6h tot am rezistat. Nu stiu cum se face, dar de cate ori plec cu masina la un drum lung, vezica mea are dintr-odata 100 ml:)).
ha ha ha si eu am stat 8h pe drumul dintre Austria si Romania,in Ungaria de frica hotilor.pe bune nu am vrut sa opresc masina decat in vama la Cenad.dar in schimb am facut in parcarea unui mall.