A doua zi, văd nepoţii patul nou al lui tataie. Iu-huuuu!… Bucurie maximă! S-au prins imediat că tataie are alt pat, aşa că nepoata, fiind mai mică, hopa-sus în pat şi, verificând starea de spirit a lui tataie, l-a încercat:
– Tataie! Ata patu’ tău!
Tataie a încurajat-o:
– Da, prinţeso! Patu’ meu!
Şi nepoata a început să ţopăie uşor în pat urmărind privirea lui tataie. Atunci tataie a încurajat-o:
– Patu’ meu, dar tu poţi să sari oricând în el!
Şi nepoata a ţopăit fericită în patul lui tataie.
L-am întrebat de ce o lasă, că pe noi (copiii lui) nu ne lăsa să stricăm paturile când eram copii. Mi-a răspuns:
– După ce că o văd rar, îţi dai seama cum ar fi să rămână cu ideea că „boşorogul ăla de tataie, nici să sar în patul lui nu mă lăsa”??
Daaaa, e o discriminare maxima cand devin bunici! Tot ce noi n-aveam voie in ruptul capului le dau si le fac la nepoti, de-ti vine sa-i bati. Pe bunici nu pe nepoti. Bine, si pe nepoti uneori 😀
Mă, deja mă uit şi fac diferenţa. Ca părinţi suntem destul de disperaţi de viaţă, avem o grămadă de pretenţii pe lângă dragostea pe care o avem pentru copii, dar ca mătuşi, unchi, bunici, parcă se topesc toate grijile, se mărunţesc bine şi se dau la rece şi rămâne numai dragostea.
bine zis… vad asta din modul in care ne comportam eu si mama cu nepoata-mea 🙂
reminder – unul dintre primele articole – :d
http://www.mixy.ro/2011/11/15/imi-place-de-mor-sa-fiu-matusa/
Subscriu intru totul! Ii alinta ai mei pe nepoti cu toate mofturile de mancare si toate jucariile de parca ar fi alti oameni, nu parintii mei.
hahaha, sa stii :)))
Când îi vezi zilnic, altfel se pune problema 😀
E normal. Dacă ar locui acolo, deci n-ar veni în calitate de musafir, pretenţiile faţă de ea ar fi crescut. Parcă ai uitat că ai fost copil.
Altă ecuatie…
Mda, discriminarea asta am vazut-o si eu la tatal meu, fata de fiul meu… De-a dreptul enervant. Bine ca nu mergem des in vizita la el 😀
Mie pe de o parte îmi creşte pipota când îl văd pe tata cum îmi drăgăleşte copilul, dar pe de altă parte mă roade invidia domne, roade al dracului…
SI cu mine bunica se poarta mai frumoas decat se purta cu mama. Banuiesc ca si timpurile noi sunt de vina. Se schimba mentalitatile, chiar si la oamenii in varsta.
Cred că ţine de firea omului, nu de timpuri, pentru că nici pe vremuri nu erau bunici nasoi. Poate doar puţin mai aspri.
Ăştia mici ştiu cum să îi facă emoţional pe bunici :))