bani de cancer

By | 2014-09-09

Prima chestie pe care ne-a spus-o medicul care l-a operat pe tata de pleurezie, a fost Vă rog mult, nu vă apucați să cheltuiți bani inutil. Nu credeți toți șarlatanii ăștia de pe piață, ăștia nu vindecă tumorile canceroase.

L-am apreciat, i-aș fi tras un premiu de sinceritate. Mă măritam cu el dacă nu eram așa încurcată și strangulată până-n gât.

Am reușit s-o țin oarecum pe mama în frâu , dar boala din ce în ce mai urâtă, tata din ce în ce mai rău, mama din ce în ce mai disperată mă sună să-mi spună despre ultima anomalie din plante care vindecă_cancer:

– E din plante, unii s-au vindecat, tu ce zici?

Mă întreabă disperată. Mă uit pe site-ul ăla mâncător de căcat, ne costă aproape un salariu minim pe economie tratamentul pe o lună. Bineînțeles că trebuie să ia tratamentul până când nu mai are cum să înghită, ca în toate tratamentele naturiste, mai ales alea anti-cancer. Abia de când e tata bolnav am înțeles de ce au pierdut unii casele, plătind tratamente inutile.

Problema oamenilor care au oameni dragi bolnavi e că ar face orice ca să-i vadă bine pe  ai lor. Ar face orice să se simtă utili, să simtă că au făcut orice e omenește posibil pentru oamenii dragi lor. Iar șarlatanii profită, mai ceva ca țigăncile care ghiceau în ghioc.

Problema mamei mele e că i-am zis sictir la prea multe chestii, ca să-l lase să se odihnească. Tata e deja slab, nu mănâncă mâncare solidă pentru că nu poate înghiți, nu poate vorbi decât șuierând sunetele, și cu toate astea îl aprob  când îmi spune:

– Eu nu înțeleg cum poate mă-ta să se ducă la piață să cumpere 2 morcovi și să se întoarcă cu 4 rețete naturiste anti-cancer?!! Care-i secretul, frate?!!

Zâmbesc trist:

– Are spirit de marketing, tată…

Mama în schimb, e pe val. Disperată să-l facă bine cu orice chip, îmi spune acum de tratamentul ăsta, ultima găselniță.

Îl cumpăr. Tata se uită urât și trist la mine:

– De ce l-ai luat? Ce-s eu? Cobai chinezesc?

– Ca să se calmeze mama. Poate că în disperarea ei e o urmă de ceva bine. Dracu știe! Trebuia s-o calmez, tată…

– Dacă-i așa disperată să-l ia ea, poate mă fac bine. Nu pot să-l înghit, mă!…

– Ia cum poți. Nu o duce pe ea mintea să numere pastilele să vadă câte ai luat și de ce au rămas multe…

Îl văd cum îmi aruncă milioanele în curțile vecinilor de jos, scăpați de mutarea în blocurile ceaușiste. Câinii vecinilor de curte aleargă disperați după pastile naturiste date prin mâncare.

– Ce faci, tată?

– Șșșșt!….Să nu vadă mă-ta… Să-mi spui dacă mai trăiesc câinii ăstora! Asta dacă ne mai vedem în altă parte…Da’ să nu uiți să-mi spui, chiar sunt curios…

 

 

22 thoughts on “bani de cancer

  1. arakelian

    mama ta e agitata, si sufera. Pt ea cumpara ceva, orice. Eventual pune-o sa ii faca masaj in talpa.
    In plus, pastreaza cutiile goale. Sau pungute care se sigileaza. Umple-le cu flori de musetel/ alte plante ieftine din plafar. Tu cumpara-le, fa-le un mix, pune-le sa le vada mama ta. Hai doamna, stiu ca si tu, si tata o puteti pacali. E chiar amuzant – lasa-i placerea asta tatei sa isi cumpere singur toate leacurile astea :))))

    Reply
    1. mixy Post author

      Nu prea le are. Si-a mai facut el ceai pectoral si-l luase căcarea, că încurcase buruienile…

      Reply
  2. B

    Eu ma simteam vinovata pentru ca eu eram sanatoasa si altcineva nu era. Si tot asa am facut, ca mama ta: tot ce-am stiut si ce-am putut, pana cand a zis ca s-a saturat de toate bazaconiile alea. Pe sarlatani si pe ghicitoare i-as pune cu scor egal pe aceeasi treapta: tot ticalosi sunt…

    Reply
    1. mixy Post author

      Măh, aşa-i, dar dacă ea visează cu ochii larg deschişi, pot eu să-i spun că Moş Crăciun nu există ?!?

      Reply
  3. blo

    Vorba lu’ arakelian: recicleaza si tu cutiile. Ia pastilele de la tatal tau, in loc sa le arunce in curte, si pune-le deoparte pana “se termina” cutia. Apoi le indesi la loc si tanaaa!

    Reply
    1. mixy Post author

      Noooo! Tata-i hotărât să facem din ele supozitoare pentru mama! <3

      Reply
  4. arakelian

    auzi, tatal tau iti citeste blogul? Mamei sa nu ii dai link-ul ca ne linsheaza pt complot :)))

    Reply
    1. mixy Post author

      am văzut, săru-mâna. A fost şi acolo, dar când am văzut cât costă şi că n-are speranţe de reuşită, am virat la radioterapie la spital de stat.

      Reply
  5. BlogDiscuabil

    Metalul e important, foarte important. Trebuie deci “hranit” conform cererii. Stiu ce inseamna sa crezi in orice miracol. Eu “atunci” am comandat prin DHL un produs “miracol” de pe net despre care toata lumea spunea ca face minuni. Am primit produsul acasa la o zi dupa. Nu mai stiu exact cat a costat, nu asta era important, important era firul acela de speranta pe care l-am vazut in ochii ei cand a sosit produsul. Probabil ca am un grad de optimism peste medie in anumite situatii, probabil ca imi doresc prea mult sa schimb lumea in sensul meu, probabil, dar asta m-a ajutat sa supravietuiesc si sa prelungesc anumite vieti, sperand.

    Reply
    1. mixy Post author

      Păi hrănesc mentalul maică-mii, dar de fapt tata are nevoie.

      Reply
  6. Cuvânta

    Acupunctura, presopunctura, reflexoterapie, aromoterapie mai putin, toate par mai ieftine. Si daca lui nu mai ai ce sa-i faci desi nici tu nu accepti ideea, macar o ajuta pe mama ta sa-si pastreze mintile. Intregi.

    Reply
    1. mixy Post author

      EL vede că nu-l ajută nimic. Tot ce acceptă acum să facă, le face ca să se calmeze mama.

      Reply
  7. Mirona

    Mixy, lasand un pic gluma la o parte, imi pare sincer rau pentru boala tatalui tau. Si parca inteleg disperarea cu care mama ta se agata de orice speranta. Sper sa-i fie mai bine!

    Reply
    1. mixy Post author

      De multe ori disperarea asta îi oboseşte rău pe bolnavi.
      Îţi dau un exemplu: dacă am stări de vomă într-o zi şi nu mă pot da jos din pat, şi mama vine şi mă întreabă cum mă simt şi-mi oferă un ceai, nu pot să beau, ea insistă “ca să mă fac bine”, eu spun nu, peste un sfert de oră iar vine, iar insistă, timp în care eu îmi vărs maţele în continuare, după câteva ore îmi vine s-o dau cu capul de pereţi.
      Închipuie-ţi că un om cu metastaze este agresat în fiecare zi cu ce mâncare e bine să mănânce, ce şi de câte ori să bea, cât să se cufurească, ce buruieni şi în ce combinaţie să înghită (cu cât mai decoct ordinar, cu atât mai bine) şi chestia asta se întâmplă luni de zile.

      Ce vreau să spun e că e bine să le fim aproape bolnavilor, dar nu e bine să-i sufocăm.

      Reply
      1. Cuvânta

        Nu vreau sa sune nicicum, dar se face asa un gol dupa ei ca acum mi-e ciuda ca nu am sufocat-o.

        Reply
        1. mixy Post author

          Sunt şi oameni care se vor băgaţi în seamă tot timpul, bibiliţi şi îngrijiţi, îndopaţi şi gâdilaţi. Tata nu e genul.

          Reply
  8. Roxana

    În general ca orice tratament, remediu să aibă efect – primul lucru este să creadă pacientul că îi foloseşte, că-l ajută. Eu înţeleg ce disperare a cuprins-o pe mama ta, care din iubire ar face orice să îl ajute pe tatăl tău. Nu ştii cum e mai bine – să-i laşi să sufere şi să vezi cum se sting, fără să le mai cauzezi dureri şi nervi prin constanta grijă şi bineintenţionatele tratamente ineficiente – sau din contră să faci aşa cum face mama ta acum. Fiecare din noi reacţionăm diferit la durere, la pierdere, atunci când suntem puşi în situaţia respectivă. Dar indiferent ce alegem, eu cred că vor exista remuşcări şi păreri de rău că n-ai făcut tot posibilul pentru a preîntâmpina, pentru a evita, pentru a trata sau …. că nu ai reuşit printr-un miracol să-l ţii în viaţă. Am văzut asta când mi-au murit bunicii. Părinţii mei, deşi au făcut absolut tot ce era posibil pe vremea aceea, tot mai ziceau – după mulţi ani – că ar fi trebuit să procedeze altfel. Vă doresc la toţi putere şi tatălui tău … tot ce se poate mai bine în această situaţie. Mă bucur că are încă simţul umorului şi puterea de a râde.

    Reply
    1. mixy Post author

      Râde rar. Nu mai vrea, a obosit.
      Iar eu nu ştiu să fac miracole.

      Reply
  9. alice

    Si mama mea era fix la fel ca mama ta, timp de 2 ani daca nu a cumparat toate pastilele posibile si imposibile pentru tata, tata le arunca la gunoi, mama se supara dar tot ii cumpara. La inceputul lunii mai anul asta a zis ca nu crede ca mai are rost sa cumpere tratamentul tatei, tata a fost internat in spital pentru niste complicatii si a murit. Pana la urma si-a dat seama ca acel tratament nu i-a prelungit viata.

    Reply

Leave a Reply to Roxana Cancel reply

Your email address will not be published.