Azi am întârziat mult. Pentru că m-am trezit conform melodiei de pe telefon, melodie pusă pe post de alarmă în așa fel încât să nu deranjeze pe nimeni dimineața, nici măcar pe mine. Și după ce m-am deranjat să mă trezesc, am ales în viteză câteva rufe de schimb, m-am băgat în baie, am făcut un duș, am luat înapoi pijamalele pe care le lăsasem trântite pe calorifer, m-am trântit în pat ușurată și am mai dormit cale de vreo 2 ore.
Până m-am prins care-i treaba când am văzut lumina din cameră, până am verificat toate calendarele și ceasurile din casă, să fiu lămurită că azi e zi lucrătoare, a mai trecut niște vreme.
Când am ajuns la muncă, toți se întrebau dacă am anunțat că iar am vreo problemă în familie.
Cea mai bună minciună e adevărul, așadar le-am explicat pe scurt cum m-am băgat înapoi în pijamale după ce m-am trezit.
– Asta nu-i nimic! zice un coleg. Aseară am coborât să iau pâine de la magazin, am cumpărat, după care am luat autobuzul o stație și am ajuns acasă. Mă dau jos din lift, ajung în fața apartamentului și încep să mă caut de chei. Ia cheile, de unde nu-s! Singura pereche de chei pe care o aveam la mine era cea de la autoturismul proprietate personală. Și-atunci mă pălește revelația: am lăsat ca prostul mașina parcată în fața magazinului de pâine!!
Eu, uituc la pijama. Voi?
Eu am lasat cana de cafea de doua ori pe masina (las cana pe masina, deschid portiera, bag copilul in spatele meu, arunc geanta in masina, ma arunc si pe mine in masina) si pornesc . De doua ori m-a intrbat copilul de ce ploua maro pe geamul lui cand virez dreapta.
Done that! 😀 Lasă, că alții își lasă portofelele pe mașină și pleacă…
Apropo de cafea, cea mai tare fază e când am fiert un ibric de cafea pe la 2 noaptea, am umplut un biberon și nu înțelegeam de ce e maro laptele din biberon!!
ooooo, asta e tare!!!
De obicei uit doar cafeaua acasa. Si mai uit uneori “pachetul” cu mancare. Mi-am uitat geanta la servici, alta data mi-am uitat portofelul acasa, si m-am trezit inainte sa ajung la casa de marcat, asa ca am lasat cosul de-o parte, m-am dus acas’ si am recuperat banii… Am uitat ca e ziua mea si m-am trezit cu telefoane de la multi ani si nu stiam a cui zi este…
Era sărbătoare națională, dar nu te-ai prins tu! 😛
Nu plec domnule cu cafeaua pe drum, e suficient că stau jos și abia-abia o duc la gură fără să vărs, darămite în mișcare!
:))) asta n-am reusit sa o fac niciodata! sa adorm dupa dusul de dimineata.
ca vorbeai de uituceala: in mod frecvent am atacuri de panica fiindca nu-mi gasesc masina cand ies de la birou. asta pentru ca locurile de parcare sunt foarte putine, si parchez pe diverse strazi.
Zi mersi că au apus vremurile cu dacia 1300, când toate aveau aceeași încuietoare și lua omul pe întuneric mașina vecinului și pleca cu ea, ferm convins că e a lui! Abia când zdrăngăneau icoanele și cruciulițele din bord își dădea seama că e în altă mașină…
tu, acum cateva saptamani cand ieseam de la doctor (aveam febra, muci etc..), m-am dus acolo unde stiam ca am lasat masina, si am incercat sa o deschid. si nu mergea! ma aplec, ma uit la inchizatoare, ca nu intra cheia si am crezut ca a bagat cineva ceva in butuc. ma ridic din nou, ma uit mai bine si constat ca nici nu era masina mea!
:)) m-am dus frumusel vreo 5 masini mai incolo si am gasit-o pe a mea :)))
Până când te-o prinde unul că-i umbli la mașină, să vezi pe urmă ce-ai să-ți aduci aminte unde ai parcat! :)))
:)) am avut si martori. un tip care statea pe partea cealalta a strazii si se uita curios cum ma chinui eu sa intru in masina, apoi cum incep sa rad ca proasta si ma duc mai incolo sa intru in alta masina :))
Blo…aia cu masina am facut-o pe aeroport…noroc ca mi-am adus aminte terminalul unde am lasat-o ca intre terminale iei trenul rapid suspendat. Numa nu stiam etajul unde am lasat-o. Si nu mai stiam culoarea de J14 ca atat ar fi trebuit maca sa retin. Dar J 14 il gaseste la 4 etaje de parcare, asa ca mai coboram un etaj si alergam pana la J14. Lasam in urma musafirii cu copilul ca sa nu alerge dupa mine. Si conform legilor lui Murphy masina mea era la etajul 1, J14.
:)))) din fericire aici nu-s parcari chiar asa mari, desi uite, la aeroport n-am pierdut-o niciodata. insa in jurul biroului meu sunt multe strazi. se pune?
de aia nu beau cafea si nu am masina. Ca as fi fix ca voi.
De obicei eu caut ochelarii care sunt pe cap, cheile care imi sunt in mana, si casoleta de mancare care e in fata mea.
Nu uita, când îți vei uita ochelarii la ochi, înseamnă că trebuie să schimbi dioptriile 😉