Una din legile lui Murphy trebuie să fie aia conform căreia atunci când ai o mână ruptă, toată lumea are nevoie de tine să facă treabă. Everybody a dat în mania curăţeniei şi are nevoie de mine, de-mi vine să le plătesc câte o echipă de curăţenie de căciulă, ca să scap de ei. Bine, mama s-a trezit că are niţte ţuică de făcut şi are nevoie de mine să răstoarne cazanele de boască (?!??) , că cică: ce, păi nu mai ai o mână validă?! dar cea mai dulce a fost mamaie când i-am spus că trebuie să fac recuperare.
– Adică ce-i aia recuperare, maică?
– Păi să mişc mâna, bre, trebuie să fac nişte exerciţii până îmi recapăt mobilitatea!
– ‘Ai las-o dracu de mobilitate, că te învăţ eu ce să faci!
– Mamaie, dacă-mi spui ca mama de băi cu tărâţe fierte, las-o jos, că mi-e cald, n-am chef de băi!
– Eşti fraieră, că sunt bune, dar treaba ta! Ascultă încoa’ la mamaia! Vii încoace să aduni roşiile dintre rânduri, şi dă-i la stânga, dă-i la dreapta, ia să vezi ce bine-ţi prinde! Că mâna aia trebuie neapărat lucrată! Două zile între roşii, şi-ascultă-ncoa’ la mine, că nu mai ai nici pe dracu’, dă-le boalii dă alifii şi dă ezerciţii!
Mamaia se intoarce! Yupiiii! 🙂
pff..stai, ca si ea are niscai probleme… 🙂
Pentru recuperarea gleznei dupa ce a fost in gips ce recomanda?
tarâţe!!!
Eventual o cura de sapat cu harletul. :))
Experiența? 😀
Asta da gimnastică medicală 🙂 Dacă asta a fost filozofia ei de viaţă şi aşa s-a “tratat” de toate durerile, te miri că este o supravieţuitoare? Nu pot să uit cum ai scris despre supravieţuirea ei între nămeţi. De fapt aşa a reuşit să-i supravieţuiască şi lui bărbatu-său. Aşa femei nu se mai nasc. Noi suntem toate firave, neobişnuite cu durerile şi în general filozofăm prea mult “la nemurirea sufletului” ca să ne fie bine.
S-au schimbat vremurile…avem alifii și recuperare medicală. Adică ne-am prostit de tot.
mai, eu o iubesc pe mamaia asta a ta!
culmea e că și mie mi-e dragă!