urăsc etichetele

Din toate punctele de vedere. O haină e mișto dacă îți place materialul și vine bine pe tine, tu îi dai valoare funcție de context. Maaare șmecherie să te îmbraci de la branduri mari sau de la chișcul de ziare din colțul blocului!

Societatea dă însă valoare etichetelor. Am mai povestit cât timp mi-a luat să îmblânzesc o etichetatoare de gen, dar acum pe bune, nu pot schimba lumea, nu?

Societatea pune etichete. În ultima vreme mi s-a acrit de războiul între femei și bărbați, că feministele nu dau zăpada, așteaptă să o dea bărbații ăia care sunt feminizați de ele, depilați și cu sprâncene, iar ăia n-o pot da pentru că s-au săturat de femeile de carieră, bune la toate (a se citi la propriu și la figurat) pe care le au în sau pe lângă dotare.

Pe lumea asta sunt femei și …femei. Puzderie! Bărbații la fel. Căcălău! Nu poți generaliza punându-le etichete, sunt mult prea diverși! Așa cum sunt femei care se zbârlesc când văd zăpada, sunt altele care ies cot la cot cu bărbații și pun mâna pe lopată. Așa cum sunt bărbați vajnici care pun mâna pe lopată, așa sunt și bărbați care se zbârlesc că sunt răciți sau că nu pot căra – dar nu pentru că le cad ouăle, ci pentru că au hernie: măcar o dată-n viață au făcut pe eroii planetei cărând cine știe ce fleac de greutatea ciocanului lui Thor.