Cât gustă un prieten?

Stăteam de vorbă cu un arab, Samir, pe care l-am cunoscut accidental, dar care din “sora mea” nu mă scoate. Probabil asta înseamnă că suntem prieteni buni.

Ăsta când și-a luat cetățenia română a fost întrebat dacă știe cine a fost Ștefan cel Mare. Și-a zis, sigur că știe! E bulevardul dintre Mihai Bravu și Iancu de Hunedoara!!!

În fine, acum îmi povestea de prietenul lui cel mai bun:

– Sora mea, a venit Victor la mine și eu făcut omletă cu salata de castraveți și roșii. Întrebat la Victor: vrei, frate? Victor zis: nu frate, sunt sătul, mâncat sarmale acasă și ciorbă, făcut soacră-mea grămada de bunătăți. Doar gust de poftă de la tine.

Victor gustat omleta lui Samir toată, Samir tot nemâncat. Făcut Samir alta omleta, alta salata. Victor gustat și asta. Samir uitat ca prostu’.

Făcut Samir a treia omletă și promis Samir culcat nemâncat dacă Victor mai gustat, că Samir nu mai avea ouă pentru omletă.

Bun. Zis că ne uităm la televizor. Scos pepene, făcut bucăți pe tava mare tot pepenele.

Întrebat la Victor: frate, vrei?

Nu frate, doar gust.

În timpul ăsta, Samir sunat prietena cu care sunt certat sora mea, că ți-am mai zis. Și Samir vorbit la telefon cu prietena și certat un pic cu ea la telefon.

Când vrut Samir ia pepene din tavă, nu e pepene. Victor GUSTAT tot. Samir rămas ca prostu’. Întreb și eu la tine, sora mea: Cât gustă un prieten?!