cum? gunoi?!

Zilele astea am fost omul oamenilor, cum n-am fost în ultima vreme. S-o fi gândit vreo planetă Stai, mă, să mă-ntorc nițel cu curul la ea, poate i se defazează nervii și are o revelație că mai e fată bună. (Hai că am vrut să-mi caut horoscopul, gen just cheking după ce am scris tâmpenia asta – alo, G, nu le am fata mea pe horoscoape zilnice!- , dar am dat pe vreme din obișnuință și mi-a căpiat avântul…Doamne câtă căldură! Pfuuu!…Dă-le-ncolo de planete, nu-mi mai arde de horoscop!)

Nush cum, dar oamenii m-au căutat masiv să-și spună păsurile. De obicei ascult, m-aș bucura să pun măcar o propoziție la locul ei și să îndrept sau să alin, dar știu că am și zile acre, de-alea de stat în bârlog. De regulă pe cei foaaarte apopiați îi rupe chestia asta, dar au învățat să lase spațiu, când nu e loc, nu sunt în stare. Îmi ling rănile aproape ad litteram.

M-am simțit bine să ascult și să-mi dau cu părerea ca un bun păreretolog ce sunt (insert niscai emoticon gen tongue out, abia mi-am inventat o profesie moromețiană, ce pana mea!)

Parcă ieri… am vrut să mă iau și eu de un coleg, în sfârșit mi se părea că prinsesem unul să-i fac viața amară, adică să-mi fac perioada asta mai normală ca să nu mi se pară totul la vi an roz că chiar mă simt bine să îi văd bine, și-ăla cică: stai așa, știu, termin asta și în 5 minute sunt cu actele la tine.

Fuck, nu mi-a ieșit să fiu un pic colerică!

Pe scările spre infernul dogoritor de acasă am văzut hodoroage de lemne vechi, semn că cineva renovează.

Mi-am adus aminte că săptămâna trecută m-a sunat vecina la ușă să-mi spună că o să mă deranjeze că zugrăvește, eu eram cam nepotrivit îmbrăcată din cauza căldurii și i-am spus doar cu capul prin ușa întredeschisă încearcă, draga mea, să mă deranjezi! Și-ți doresc să ai spor în tot ce faci!

Și-acum vedeam pe viu cum începe să se desfășoare treaba, cu tocăraia ușilor ei din casă pe scări.

Într-o vâjâială m-a oprit vecina pe scări, că iartă-mă că te deranjez, dar tu cum ai scăpat de gunoi când ai zugrăvit?

M-a bușit un râs…

-?! zise ea.

– Draga mea, m-am luat și eu după alții că dacă lași ceva la colțul blocului până a doua zi dispare și am coborât într-o seară cu fii-mea ușile de la balcon, vechi, grele, de lemn și pe scări ne-a văzut vecinul cutare care m-a întrebat dacă n-am găsit un fraier sau doi care să mă ajute, ca să nu mă mai chinui împreună cu copila? Și i-am zis: Ați vazut dumneavoastră fraieri in Bucuresti? Aici toată lumea e boss si number one! Și după ce am lăsat ușile la o margine alăturată de bloc, mai aproape, în speranța că doar-doar le-o lua careva, s-au umflat după ploile trecute peste ele, că a plouat intens săptămâna aia! Și după vreo săptămână de ploi mi-am readunat copila să le cărăm până la bulevard, unde le cărau gunoierii. Parcă erau și mai grele după ploile alea! Pentru restul m-am învățat minte și am chemat o echipă să ia gunoiul. Doamne, ce-am cărat atunci, ca bărbații! Iar bărbații dacă mă vedeau pe mine fruntaș și aproximativ scândurică la cărat, parcă le părea aiurea să se lase mai prejos și stingeau țigările repede și se luau după mine, gen: Ce dracu, mă? Se mișcă femeia asta și noi nu?!

Vecina mea a rămas în continuare pe modul de:

-?!!…Mă gândeam să le car la tata, la țară…

M-am simțit datoare să vorbesc pe limba ei:

– Nu sunt două săptămâni de când am mutat în alt colț al curții geamurile duse la mamaie din București, în ideea că face solar sau dracu știe ce i-ar fi trebuit și în 3 ani de zile doar le-am mutat în alt loc prin curte, din diverse motive. Norocul e că la fiecare mutare se mai sparg – le mai sparg și eu intenționat , fie vorba între noi!- și devin și mai inutile decât erau. Sărciuiește gugăl, draga mea și caută să scapi repede de gunoi. Nu păstra nimic. Încă mai am niște kile de kit de gresie expirat și lavabilă de interior păstrate că au zis alții că poate mai am nevoie. N-am avut. Au expirat în scurt timp și nu știu cum să le încarc pe rând și pe nesimțite în ghena de la gunoi, ca să nu mă înjure tanti care le dă afară că e tomberonul greu.

Zâmbetul ei larg părea ca și cum aș fi țintit unde trebuie.

Hai că cred că iese și asta!

😉