După concediu

Ți-am spus de ce nu-mi place mie să-mi iau concediu mai mult de 2-3 zile? Îmi rupe ritmul dacă e pe relaxare. Bine, cred că m-am ramolit rău, văd că am început 3 cărți în ultimele 3 săptămâni și nu am terminat nici una. Chiar vorbeam cu o prietenă că are 3 cărți începute și aproape că râdeam de ea lăudându-mă că n-am decât două.

Eronat.

Ieri, când am ajuns acasă m-am prăbușit în pat și am văzut a 3-a carte pe care am început-o în urmă cu 3 săptămâni lângă televizorul plin de praf și pentru care nu știu de ce dracului plătesc cablul.  Șoc și groază, frățică. Nu praful, dă-l naibii! Cărțile începute. E prima dată când experimentez așa ceva. De a 3-a carte am uitat complet, ca să înțelegi ce hal de om sunt acum. De regulă ce încep termin, iar acum mă autodepășesc în materie de surprize. Te pomenești că mâine-poimâine o să fac un cult și din a întârzia.

Sau poate așa e normal?!

Long story short, în concediu mi s-au relaxat și creierul și urechile și ochii (n-am mai folosit nici ochelarii, nici n-am stat să socializez), mai puțin picioarele, pe-astea le-am folosit intens pentru că n-am stat locului în concediul ăsta.

Iar la muncăăăă!… Doamne ce m-am bucurat că am revenit! Am zis că poate mă odihnesc.

M-am bucurat atât de tare încât tot ce organizasem să fac după concediu îmi părea acum ca o poveste tristă, fără cap și fără coadă. La ce naiba mă gândisem când mi le-am notat, nu știu, că parcă le scrisese altă persoană, nu eu. Note to myself: Cine dracu’ eram înainte de concediu de nu înțeleg nimic din ce am scris??!!!

După vreo 2 ore de învârtit ca în căldare, am intrat pe pilot automat și am reușit să-mi desțelenesc ideile care arătau ca părul încurcat la păpuși. După alte 2 ore îmi veneau în cap imagini și senzații din concediu, și-mi venea să pun capul pe birou ca ăia rupți de beție și să mă las pradă gândurilor.

Apoi îmi reveneam nițel, realizam că am treabă și dacă vedeam că nu-mi intru în mână îmi dădeam ultimatum: Dacă ești așa praf și nu ești în stare să muncești, cine dracu o să-ți plătească facturile???

Ce pot să spun este că după a 3-a zi pare că încep să intru în linie dreaptă.

Ahmmm…ce mai voiam să zic?…. Așa. Voiam să-ți spun că în București stau degeaba cu căștile pe urechi. Am dat volumul muzicii la maxim să nu mai aud zgomotul capitalei plecate în vacanță și tot n-am reușit să-l acopăr, chiar și așa cum e ea acum, plecată în vacanță. N-am reușit decât să fac căștile să-mi sară de pe urechi ba de nervi, ba de volum maxim, de nino-nino de salvări, de oameni care se sinucid la metrou. Stând fără căști… M-am așezat sfârșita pe o bancă unde am ascultat la volum nebun gălăgia Bucureștiului ăstuia liniștit. Și m-am pierdut pe mine în zgomotul lui.