Am stat ca proştii zi şi noapte
Pe promisiuni deşarte,
Ne-aţi minţit că ne plătiţi
Să stăm să muncim cuminţi.
Vă bateţi joc de noi la orice pas
Ne râdeţi pur şi spimplu-n nas;
Ne stă în gât salariul de rahat
Până la ultimul dumincat.
Voi sunteţi viermii din pământ:
Pe toţi ce-aici au nimerit
Îi disecaţi până-n mormânt;
Nici nu vedeţi că n-au murit.
La voi e cloacă, mă! E fund.
Aţi demolat morală, omenie,
N-aveţi nici suflet nici cuvânt,
Sunteţi o mare porcărie !
Scroafele sunt la putere
În frunte cu scroafa-şefă.
Va urla iar, dar de durere,
Când va veni vremea de jertfă.
Noi am uitat să mai zâmbim,
Că stăm la colţii voştri-atenţi;
Ne-am săturat să vă pândim
Când ţipaţi ca scoşi din minţi.
Ca o echipă stăm spate în spate.
Habar n-aveţi c-a voastră ură
Ne face unul pe altul frate
Şi-n van faceţi spume la gură.
Lasaţi-i pe oameni în pace !
Angajatori pupători de cur
Că asta e tot ce vă place:
Să aveţi proşti să lingă împrejur.
Noi ne-ndoim de noii angajaţi…
Să meargă treaba sunt şanse slabe,
Că voi nu ştiţi să-i învăţaţi
Decât să tacă, să stea în patru labe….
Ferească Dumnezeu de voi !
Sunteţi „cel rău” din rugăciune
Şi faceţi omul om, ca noi,
Să scuipe-n sân şi să se-nchine.
Sic!