Am mai spus că vreau să fiu angajatul meu, sluga mea, alături de oamenii mei.
Numai când mă gândesc la treaba asta am în față imaginea lui Mel Gibson din “Inimă neînfricată” urlând:
“FREEEEEEEDOOOOOM !!!!”
Treaba tristă e că sunt pățită și nu m-aș mai arunca să fac ceva fără siguranța că ar merge, însă în privința ideilor de afaceri avem o piață fecundă.
Asta cu creșterea iepurilor o vizualizam deja: cumpărat un iepure și niște dame pentru el, cuști în curte la mamaie, animalele cresc repede, producție grupa-mare dacă nu-i apucă dragul de îmbolnăvit…
Ce mai ! Vedeam tot ! Mai puțin finalul.
În patru luni de zile n-am găsit nici măcar un loc unde aș putea să vând iepuri. Și nici abatoare de iepuri, să zici că îi dai en-gross.
Acum nu mai am decât viziunea lui Bugs Bunny sprijinit de un copac în sălbăticie cum face mișto de mine în timp ce-și ronțăie morcovul …
Și îl privesc cu urechile pleoștite…
mai fac eu casa cu etaj cu tine…
așa zice și mamaie 🙁
Ajusteaza planul de afaceri pentru Duffy Duck… aici ai avea piata de desfacere, dar si mai multi decibeli…
mda ? ştii tu amatori de păpat raţe negre ?
poti vb cu un cioban?porcar?smth..sa faci schimb? iepure vs godac? 😕
troc ?!?!? Helooou, şi godacul unde-l dau? Îi schimb până ajung toate orătăniile pielea şi uite osul ?