La piscină ne-am întâlnit cu multă lume. Partea bună în a vedea multă lume e că afli sau vezi poveşti care îţi cresc respectul de sine, începi să crezi că eşti grozav sau ai o familie destul de reuşită, faţă de ce păţeşte X şi Y cu ai lor. Asta dacă priveşti dincolo de ce afişează cunoscuţii tăi… pare că cel puţin 80% dintre cunoscuţi vor să pară altceva decât ceea ce sunt, vor să „dea bine”.
În realitate mulţi trăiesc la „convenţie”, mai pe româneşte spus : fiecare cu a mă-sii. Îi leagă un copil, doi, trei… banii soţiei sau ai soţului ş.a.m.d.
Şi în societate se străduiesc să arate cupluri nemaipomenite.
Hm! Trist.
cred ca e mai complicat decat “traiul la conventie”. Mi-e greu sa rup o relatie cu om (oameni), chit ca stiu ca e o relatie defectuasa, cu atat mai mult cat sunt rude. Presiunea societatii, a familiei, a indoielii din propriul suflet, ideea ca sa ii mai dau o sansa, sunt toate destul de apasatoare. Ideea ca poate eu gresesc, indoielile din mine, greselile reale din mine….
Nu e doar presiunea de “ce zic ceilalti”, ci si neincredere, frica de a risca, sau constienta ca raman complet singura, si la nevoie, chiar nu am la cine apela.
Astea sunt cateva idei ce imi trec mie prin cap. Intr-o zi voi vedea si alte solutii.
cred ca problema e ca societatea e obisnuita cu mitul iubirii eterne, dar daca o iei la bani marunti, o relatie presupune la un moment dat sa isi vada fiecare de ale lui cu existenta unui respect reciproc, altfel o iei razna. nu-mi spune ca exista pe lume doua persoane complet compatibile care sa si ramana in timp asa, pe cararea vietii. si-atunci ceea ce tu numesti minciuna se numeste de fapt relatie 😛 singura problema sunt frustrarile cu care ramane inevitabil fiecare din cauza mitului iubirii eterne… si depinde de maturitatea fiecaruia sa si le afiseze sau sa le accepte.
sincer, eu consider ca e mai bine sa te prefaci de dragul societatii decat de dragul consoartei, gen sa renunti la ce esti ca sa te mulezi perfect pe structura celuilalt.
a, si tendinta noastra de a fi neferiti din cauza unei relatii cred ca are mult de a face nu numai cu mitul iubirii eterne cat si cu extensia lui data de societatea zilelor noastre: intotdeauna exista in lume o persoana mai buna decat cea de langa tine. bineinteles ca exista si relatii care n-ar trebui sa existe, dar cred ca se exagereaza prea mult in prezent vizavi de fericirea relatiilor…
lucrurile sunt si mai complicate, cand in copilarie aceeasi atmosfera am vazut-o si trait-o.
Si mai trist este cand parintii, actualii parinti, nu isi dau seama ca vor afecta si generatia copiilor.
atunci cand copiii primesc explicatiile necesare si educatia care sa ii faca sa distinga mai usor binele de rau nu mi se pare chiar o catastrofa. eu n-am primit-o 😀 dar chiar si asa, acum ca am si eu copiii mei sunt dispusa sa ii inteleg mai bine pe ai mei si sa le accept mai usor greselile. pana la urma suntem oameni cu nevoi, sentimente, frustrari, nu numai cu copii. si ce e mai bine pentru copii: o relatie de complezenta? o despartire? perfectiunea nu exista si nu o putem inventa doar de dragul copiilor. plus ca o relatie perfecta i-ar putea face sa se simta ratati ca adulti, atunci cand ei nu pot gasi acea “persoana perfecta”… deci cum o dai nu e bine 🙂
cam aşa pot exprima un răspuns la cuvintele voastre:
http://www.youtube.com/results?search_query=michael+jackson+man+in+the+mirror+official+music+video&oq=michael+jackson+man+in+&gs_l=youtube.3.2.0l10.21218.28234.0.30672.25.12.1.12.12.0.172.1296.8j4.12.0…0.0…1ac.fDMvOxmdaRU
da, dar vorbim de un joc in doi…
Si care are amant, care nu, cine-a crescut copilul (mai mult), cine strica banii, cine-i face , care ce relatii are……..Cred ca e frumos la piscina
Inca nu am citit mai mult deci tara in care-i piscina nu o stiu, banuiesc ca nu aveti la bloc sau la casa privata- nu invitati toti cunoscutii 🙂
Imi place cum scrii