De fapt nu noi ne-am hotărât, ci mama, şi în stil dictatorial, a decretat că bani n-o sa avem niciodată, deci să ne strângem curelele şi să-ncepem.
Noi am fi vrut să vindem și să luăm o casă gata făcută, dar mamaie a zis aşa de îndărătnic nu, că o vedeam deja ţinându-se de stâlpul porții, că ea nu pleacă din curtea ei. Atunci tata s-a lămurit că trebuie sa construim, şi s-a dus să caute o sârmă.
Restul ne-am uitat stupefiaţi la el:
„La ce-ţi trebuie sârmă?”
Ca un adevarat maestru în ale construcţiilor, ne răspunde:
„Eu aşa am învăţat de la ăla bătrânu’, Dumnezeu să-l odihnească! De câte ori era sa construim ceva, zicea: Du-te tată şi caută o sârmă şi-un patent, să legăm parii ăştia bine unu de altu…”
N-a mai terminat că şepcile noastre deja zburau spre el. Adevărul e că-n curte la tot pasul e câte-o bucată de sârmă prinsă-n gard, pentru când îţi trebuie să mai salvezi o poartă, un coteţ…
Și ne-am apucat de treabă. Ne-am refinanţat creditele, ne-am împrumutat pe unde se mai putea şi-am început să mâncăm biscuiţi să dăm datoriile.
E de muncă, nene! Adică muncă și nervi ca la balamuc, nu recomand nimănui să se-apuce de sporturi de-astea extreme.
Au văzut vecinii că la noi se sapă…Pfuaaa….Juma de stradă nu mai vorbeşte cu noi, că am dat de bani!
Vecina din spate s-a sesizat că facem fundația prea aproape de gardul ei. Ce contează că e pe amprenta casei vechi, să ne dăm mai încolo, că o să dăm cu geamurile-n ușa ei.
Ne-am dat mai încolo.
Cu tot ce-am strâns, am pus de-o fundație şi-un metru şi ceva de zid (bca).
Și pauză, că nu mai sunt bani.
Mama supărată: „Cu ce-o terminăm zidurile?”
Tata se uită, se scarpină-n chelie și zice: „Eu zic să le lăsăm așa. Abia nu ne mai trebuie geamuri, doar ridici capul şi te uiți afară”
„Și cu ce-o acoperim?”
„Propun folie….de-aia de solar, că e mai groasă.”
„Măi, eu vorbeam serios!”
„Femeie, la ce bani avem,vorbeam și eu la fel de serios, nu ştiu de ce nu-ţi vine să crezi?!??”