Vine într-un suflet şi frânează în faţa biroului meu. O privesc. Se codeşte. Ar face cale-ntoarsă, dar se răzgândeşte:
– Fată, după ce că te uiţi aşa dur şi întunecat la oameni, ţi-ai mai pus şi ochelari ! Mi se înmoaie picioarele când te uiţi la mine !
“Ce bine ! Dacă ştiam, puneam de-ăia cu ramă mai groasă, să nu mai vii să mă deranjezi !”
N-am nimic cu colaboratoarea asta dacă nu vorbeşte decât profesional şi strictul necesar, dar ei îi place mult să se audă vorbind şi perorează la infinit, reia ideile indiferent dacă ai înţeles sau nu. I-aş cumpăra nişte reflectoare şi o scenă şi-aş încuia-o s-o uite Dumnezeu undeva departe !
Se pare că i-a mai trecut efectul durităţii mele, pentru că după o scurtă pauză, îşi continuă ideea:
– Un coc îţi mai lipsea !
“Okey, am notat. Mâine îmi trag un coc serios.”
Îmi continui activitatea, poate pleacă. Aş ! Ţi-ai găsit !
– Auzi ? (n-aşteaptă confirmarea: ) Cred că sunt urmărită !
– Ştiu, mi-ai mai spus.
Sunt imperturbabilă. Teoretic, ar trebui să se simtă prost şi să plece, practic însă…
– Nuuu, lasă alea de la bloc, acolo sunt sigur urmărită, dar acum au început să fâşâie telefoanele, sigur sunt ascultate. Mi-e şi frică să mai vorbesc, rămân ca proasta şi ascult foşnete…
– Ai ceva de ascuns ?
– Nu, Doamne fereşte ! Eu ? Ce naiba, mă, aşa mă ştii ? Dar zic şi eu că nu-i normal, e intimitatea mea totuşi… Şi dacă mă ascultă, ce să fac ?
– Vorbeşte şi tu pornografic, să aibă ce să audă !
– Mda, e o idee… ( abia acum îşi dă seama: ) Hai, fată, eu vorbeam serios !
– Fantastic ! Şi eu la fel…
Mă ridic să merg să-mi fac un ceai, poate o pierd pe drum. Nu-i chip ! Se ţine bine după mine. “Poate dacă aş lega-o de un calorifer, ceva ? … Mneah, lasă…”
Se opreşte în imediata mea vecinătate, ceea ce mă deranjează profund, n-am chef să-i miros izul oral al meniului de prânz. Are destul spaţiu să se dea mai încolo, dar nu, vrea neapărat să aflu ce-a mâncat.
Regret, dar o împing cu blândeţe când mai degrabă i-aş da motive să mă dea în judecată pentru vătămare corporală.
Îmi fac de lucru cu fierbătorul în aşa fel încât să feresc prezenţa ei, prezenţă care e urmărită de vecini, de necunoscuţi, de superiorii ei prin GPS şi de nu-ştiu-cine prin telefon mai nou.
În timp ce eu fac balet cu fierbătoru-n mână, ea turuie, pentru că e născută în zodia Meliţei (asta-i a 13-a zodie, descoperire neacreditată ! ). Bineînţeles că n-o ascult, dar mă întrerupe piţigăiat din exerciţiul ignor-o-pe-asta-,-gândeşte-te-la-ceai-că-ia-uite-ce-frumos-fierbe:
– Tu n-auzi ?
– Ă? Ce ?
– Suntem urmăriţi pe facebook, nu-i aşa ?
– Fireşte… ne urmărim unii pe alţii şi altcineva pe noi.
– Ştiam eu ! îşi freacă mâinile satisfăcută. Când îi auzeam pe alţii că nu-şi fac cont, că ce? Au scăpat de SRI şi au dat de FB ? nu i-am ascultat şi uite-acum ! Trebuie să şterg toate pozele… Cred că trebuie să şterg şi alea cu peisaje, acolo se vede pe unde am fost, nu ?
Ridic din umeri, iar ea se aprobă:
– Da, da ! Chiar aşa am să fac !
Observă că-mi iau ceaiul şi fac stânga-mprejur către birou. Normal, se ţine după mine de parcă aşa ar fi normal. Nu mă pot abţine:
– Indiferent dacă ştergi sau nu pozele, “altcineva” le are deja arhivate undeva bine, n-ai ce să faci !
– Tu vorbeşti serios ?!?!?
E-atâta disperare-n ochii ei, încât drăcuşorul de pe umărul meu stâng pare să aibă orgasm de bucurie.
Merg mai departe, cu ea după mine.
Vede un dispozitiv pe perete. Se oripilează instant:
– Asta-i cameră de filmat ?? Nu, n-are cum, n-are lentilă de-aia…
Simt nevoia să mă împrietenesc la cataramă cu drăcuşorul meu azi, aşa că-i răspund :
– Nu, e de-aia de ascultat.
– Cineva ne ascultă acum ?!?
Dau din cap aprobator şi întăresc fatalitatea:
– Îhâm!
Deodată văd o strălucire sălbatică în ochii ei:
– Aveţi vreun cuţit pe-aici ?
– Nu eşti sănătoasă ? Vrei să-ţi tai venele ?
– Nu ! Vreau să tai firele alea de la cameră.
Pentru că era păcat s-o vărs după atâta balet, am aşezat cana de ceai pe un pervaz în apropiere spre a putea râde în tihnă… şi după ce m-am potolit un pic, am lămurit schizo-urmărita din faţa mea:
– Stai blând, că e alarmă şi te pun dracu ăştia la plată degeaba !
Doamne, ai un talent de a atrage langa tine toti nebunii…zici ca esti data cu miere :))
mie-mi spui ?
Si eu am intalnit multa paranoia legata de Fb
Dar imi spun mereu “I am what I am”. Mai ales ca n-am un cont personal :))))
mai postează tu poze ca-n articolul pe care l-ai postat azi şi-ai să vezi ce-ai să ai de furcă =))
Stiu si eu vreo 2-3 persoane nascute in zodia asta.
Ce zici – punem mana de la mana sa inchiriem pentru ele un charter cu bilet dus catre triunghiul Bermudelor? 😀
şi dacă se întorc ? :-S
De ce nu mai primesc mail cand postezi ceva nou?! Trebuie sa ma abonez din nou?
habar n-am , mi-a mâncat sufletul abonarea asta…
E-n lucru de vreo 2 săptămâni 😀
:)) Şi eu cunosc o asemenea persoana – din Zodia Meliţei, care are şi calitatea de-a fi extrem de limitată. Nu se simte urmărită, dar cred că are toate bolile de care aude şi merge non stop să îşi facă analize şi să se trateze de acestea. După ce am avut helicobacter s-a îmbolnăvit şi ea exact de asta şi tot îi dădea în sus şi tare despre heliobacter 🙂 Poate de la Helios şi bacterie nu crezi? Am înţeles perfect de ce drăcuşorul tău te-a îndemnat să-i cânţi în strună colegei tale 🙂
o, nu vrei să ştii ce bine mă împac cu drăcuşorul în cazuri de ipohondrie ! Astea-mi plac mult mai mult 😉
ca de obicei o situatie de-ti iei campii devine la tine ceva super haios :)) ciudat e ca tu pari intr-adevar sa ai magnet la astfel de persoane 🙂
Am intalnit si eu genul asta de femeie, paranoica si stresanta. Nu stiu cum reusesc sa le atrag pe langa mine, sa isi descarce supararile neintrebate. :))
misto deranjata ta….e mai tare urmarirea decat ipohondria…:)))
Unul din zodia asta (da, sunt si masculi nascuti asa) aproape ca m-a adormit azi, in timp ce jucam “Zombini” pe Google+ — nu-mi place FB, ma urmaresc aia verzi si aia negri… 😛