„Când mă fac mare vreau să mă fac”… remember ? Retrăiesc întrebarea asta ori de câte ori aud fata schimbând dorinţele în privinţa meseriei, funcţie de centimetri cu care se lungeşte şi experienţa de viaţă pe care o acumulează.
– Mami, nu mai vreau să fiu procuror !
Haida, drace ! Ideea asta a ţinut-o cel mai mult , are mai mult de 2-3 ani vechime.
– De ce, dragă ?
– Uite… mă tot gândesc că e frumos să aperi dreptatea, dar dacă greşeşti ? Dacă dovezile sunt false şi acuzi un om nevinovat ? Îţi dai seama ? N-aş mai dormi noaptea…
Îmi vine să şi râd:
– Pfuai, tu, ce griji premature ai !
– Mami, stai să vezi, că nu e numai asta ! Dacă acuz pe vreun nenorocit pe bune şi iese ăla din puşcărie şi vine să se răzbune, ce fac ? Îţi dai seama că eu între timp o să am familie, copii… mamă, nici nu vreau să mă gândesc !
Doamne, eu de ce n-am gândit aşa ? Eu în clasa a 11-a aveam vreo 11 meserii pe lista de to-do a vieţii, şi următoarele 7-8 pe care le-am practicat n-au avut nicio legătură cu lista aia…
Ghicesc gânduri nerostite-n ochii ei. Ia treaba în serios. Mi-e dragă aşa matură , dar e mică… încerc să-i aerisesc planningul:
– Poţi să devii avocat, ştii ?
– Nici nu vreau să mă gândesc ! Dacă vine un mincinos la mine şi pe urmă îmi dau seama că minte, ce fac?
– Fată, păi aşa n-ai să te faci niciodată nimic, ai luat-o ca aia din drobul de sare !
Gata, am scos-o din planning. Mi-o confirmă întrebarea ei:
– Da’ tu ce voiai să te faci când erai mică ?
– Aviator ! răspund dintr-o suflare.
– ?! Pe bune ?
– Da, ce te uiţi aşa ? Mult timp, cât am fost copil, am vrut să mă fac aviator, mai ales că nu prea vedeai avioane, majoritatea chestiilor care zburau erau naturale sau aruncate din praștie. Da…aviator. De fapt, mă mai apucă şi-acum nostalgia şi când văd schelele astea de reabilitare de pe bloc, îmi vine să mă urc pe ele să-mi iau zborul.
Probabil arăt deja picată-n freză după cum zâmbeşte:
– Mami, aia se cheamă paraşutism.
Aş mârâi, dar Blackie e lângă picioarele mele, nu-i cazul să-i dau căţelei idei, deci prefer să răspund:
– Dragă, prefer să cred că „a-ţi lua zborul” se referă la văzduh, nu la forţa gravitaţională…
– Mami, prefer să cred că eşti destul de practică încât să realizezi că ţi-ar trebui aripi … hai, că nici nu mai pot să stau serioasă…. hahahaha…. doamnă aviator !!!!
Ei bine, da, aviator. Tu ce voiai să devii în copilărie ?
Stareta la manastire, apoi medic, ba chiar nevasta
Mama se pregatea deja sa ma duca la consultatii cand i-am explicat ca de fapt nu am hotarat si c-o sa ma las dusade val……
:)) și ? s-a răzgândit? nu te mai duce ?
Pai nu, c-acum ma duc singura 🙂
ca toti copiii bine influentati de parinti, am vrut sa ma fac doctor. Apoi profesoara. Si vanzatoare. Si croitoreasa.
Cef ac acum, nu are nicio treaba cu nici unele visate. dar mi-am cumparat masina de cusut.
Sincer vorbind, cunosc o fosta dactilografa. Cand era copil visa… nu mai stie ce visa. Acum, lucreaza cu totul altceva – si spunea ca pt ea conteaza cum stim sa plutim pe apele vietii.
spune-i te rog din partea mea că unii dintre noi plutim încă… în derivă 😀
Baiatul meu a visat multi ani sa se faca avocat, dupa ce, intr-un cabinet de avocatura serios, l-a surprins pe unul ca juca tetris la PC. Omul avea bani si se ducea la servici sa joace tetris. :))
Eu am visat sa ma fac profesoara. :)) A ramas un vis.
never say never.
Poți să știi de unde sare iepurele ? 🙂
Eu am vrut sa ma fac doctorita. Aveam o placere morbida sa vad sange si capete sparte 😀 Intre timp mi-a mai trecut. Apoi am vrut sa ma fac profesoara de matematica, dar m-am trezit la realitate prin clasa a XI-a, ca nu ma vedeam eu predand intr-un sat uitat de lume…
Acum, daca ma gandesc bine, poate ar fi trebuit sa nu renunt, ca am inteles ca prin satele astea indepartate se intampla adevarate telenovele, unde Ion ii da cu toporul in cap lui Vasile pentru Lenuta a lu’ Marin a lu’ Jumara sau pentru o jumate de tuica. Iti dai seama ca-mi potoleam si setea de sange si mai eram si intelectuala satului? 😀
:)) îmi imaginez
“sete de sânge”, măăăă, vampirule ?! =))
Ar fi iesit un serial mai tare decat cel de pe Diva – Crimele din Cucuietii de deal 😀
:)) foarte practica gandirea ta
😕 am cunoscut un tip care de cand era mic vroia sa fie veterinar…well, acum e veterinar:-??..e singura persoana de acest fel pe care o stiu..exceptia care confirma regula?
unde dracu l-ai găsit fată ?!
Daca profeseaza in Bucuresti si stie sa se ocupe de caini, vreau sa-l cunosc 😛 Respir cam greu in ultima vreme 😀
Eu am vrut sa ma fac farmacista – tineti minte cum era cand mergeam mai demult la farmacie si tanti prepara medicamentele pe loc cu borcanasele alea mici, in laboratorul din spatele peretului de geam din spatele tejghelei? Era fascinant.
Apoi am vrut sa ma fac “tenismena”. Trebuia sa si incep cursurile de tenis, dar ne-am mutat de pe coasta de est pe cea de vest a tarii si s-au dus banii pentru orele de tenis.
A urmat profesoara de romana sau de engleza.
Cert e ca nu s-a concretizat nici una. Desi farmacista mi-ar place si acum.
să ştii că până acum eşti unicat, nu cred că am auzit pe cineva să fi vrut să fie farmacist…
hmmm… deci de-aia ai tu răbdare la preparările de toamnă presărate cu rime, huh ? 🙂
Balerina! Un vis pe care il credeam si eu absurd asa ca nu am vorbit despre el desi eram destul de mica… Ma multumeam sa pretind prin camera de una singura ca as fi… Cred imi dadeam seama ca visul meu n-avea loc printre visele mamei, care visa in locul meu doctori, avocati etc. Apoi n-am mai visat nimic si am plutit in deriva spre dezamagirea mamei…
o oglindă mare, doi stropi de singurătate şi se rezolvă problema 😉
Numai să te mai ţină vârfurile degetelor 🙂
Varfurile ca varfurile, dar genunchii… :))
of, bătrâneţea asta !
idee: acoperi oglinda până la genunchi, să nu-ţi vezi genunchii scârţâind :))
:)) bag de seama ca tu vizualizezi o balerina doar facand exercitii in oglinda. ce-ar fi sa te trimit si eu pe tine intr-o camera de simulare a zborului aerian? 😛
Ca toată lumea am vrut să devin pe rând doctor, învăţătoare, dar cred că cel mai mult vroiam să fiu bibliotecară. Aşa că, după un alt job foarte puţin satisfăcător (pe care nu m-am visar nicicând să-l fac – grefier la Judecătorie) am ajuns să lucrez la bibliotecă. Cât despre fata ta – dă-i sugestia că poate fi juristă la o firmă şi va avea de apărat interesele acesteia, va învăţa să facă contracte… Mama mea a fost viaţa întreagă juristă. A făcut practica ca avocat, dar nu i-a plăcut din aceleaşi motive ca şi fiicei tale. Sau poate să se facă notar 🙂 Că tot facultatea de drept trebuie să termini, doar că trebuie să dai un examen în plus, de atestare. În fond, pentru oricare din aceste meserii trebuie să dai examen ulterior. Orice ai face – avocat, judecător, procuror, notar – nu este suficientă facultatea – ai nevoie de o stagiatură, dai un examen… Complicaţii. Mie nu mi-a plăcut deloc ceea ce am văzut la Judecătorie şi eram bolnavă de-a dreptul că trebuie să merg la servici. Totuşi înainte de psihic mi-a cedat mâna, din cauza suprasolicitării… Misterioase sunt căile prin care ajungi bibliotecar :))
Dacă vrei să zbori, vino la Deva. Soţul meu este aviator 🙂
lasă, lasă, că ai talent ca bibliotecară…
Şi … ţinând cont că n-am zburat decât în somn, mă lasă şi pe mine să pilotez o tură ? 😀
Nu ştiu cum ar fi cu pilotatul, dar de zburat poţi să faci un zbor 🙂 aşa, ca să vezi ce-ai pierdut 🙂
:(( mai pui şi sare pe rană ?? ce-o să se bucure Sorina !
😀
Citind cele de mai sus, mi-am adus si eu aminte.
Mai intai vroiam sa fiu avocat (pe vremea in care de abia invatam sa citesc), apoi doctor, insa uitam un mic amanunt: mi se inmoaie picioarele atunci cand vad sange!
Asa ca, atunci cand a trebuit sa aleg liceul, am ales liceul economic apoi facultatea de contabilitate. Cat de rosii sa fie cifrele incat sa mi se faca rau?!
Cu regretul ca nu am devenit jucatoare de baschet, in facultate mi-am dorit sa fiu profesoara, apoi auditor. Si desi dupa absolvire ma razgandisem…
Iata-ma azi, intelegand conotatia zicalei: “ai grija ce iti doresti, s-ar putea sa se indeplineasca!” si… convinsa ca as fi fost o foarte buna dansatoare.
:)) şi tu pluteşti pe apele vieţii !
http://www.ghidul.ro/wecare/ MIHAI BUDAI e tipul care a vrut sa fie veterinar si este:) ti-l recomand calduros, mai ales ca este si aproape de tine, dar si ca om este extraordinar si dispune de niste rezerve inepuizabile de rabdare si compasiune. zi-i ca vii cu recomandare de la colega de liceu;)
🙂 mersi, julie… e medicul de familie al lui Blackie şi e într-adevăr un medic grozav.