Nu i-am spus niciodată cine e Moşul, dar, în timp, s-a acomodat cu bănuielile ei şi la un moment dat m-a întrebat curioasă:
– Tu n-o să recunoşti niciodată cine e Moşul, nu-i aşa ?
I-am răspuns cu un zâmbet aproape vinovat, pentru că nu, n-o să spun niciodată acele cuvinte, indiferent ce vârstă va avea.
Acum facem împreună acelaşi lucru altor copii: zâmbim şi ridicăm din umeri a neştiinţă ca să-i păstrăm taina Moşului, dacă tot facem parte din cercul lui…
Ca în fiecare an, fata mea era toată numai fierbere, veselie, agitaţie. Abia aştepta să scotocim magazinele şi avea deja o listă de posibilităţi. În fiecare zi adăuga sau tăia ceva din listă, funcţie de ideile care-i veneau şi cum avem familie mare, ajunsese biata listă să aibă calitatea hârtiei creponate.
Şi-am început să colindăm, să cumpănim. O dată cu noi plecase tot oraşul să colinde, cu sufletul plin de atmosfera plăcută de sărbătoare, de vitrine pline, brazi împodobiţi şi beculeţe strălucitoare…
Trecusem destul de bine de jumătatea listei când am ajuns în faţa magazinului de bijuterii LuxuryGifts. Rămăseserăm vrăjite în faţa vitrinei de parcă păşisem dincolo, într-o altă lume, de poveste, unde totul străluceşte cu nemurire de diamant.
A simţit prima forfota din jur şi m-a tras uşor de mânecă:
– Mami, uite, e superb colierul ăsta !…
– Da…dar nu-mi pot lua ochii de la brăţara asta, e ca un vis !
A rămas puţin pe gânduri, dar mi-a dat dreptate:
– Este….auzi, au şi alte cadouri de Crăciun, o să vorbesc cu tati să comande pe net o casetă de bijuterii şi doi clovni pentru copii şi am mai rărit lista. Plus că nu ne mai încărcăm cu bagaje. Iau adresa de la LuxuryGifts.ro şi ni le livrează ei acasă. Ce zici, e bine ?
– Biiine, ia adresa şi scoate-mă de-aici, altfel nu mai plec niciodată !
…………………
În ziua de Crăciun, ea a fost Moş. E atât de fericită să dăruiască, să bucure, încât îmi umple inima, fetiţa mea e “diamantul meu de-acasă”.
După ce a terminat cu împărţitul şi poveţele s-a aşezat lângă tati şi a început să-l înghiontească.
– Hai, tati, hai că nu mai am răbdare !
Hmmm….i-am luat la rost:
– Ce complotaţi voi doi acolo ?
Moş Crăciun face minuni: din buzunarul lui tati a ieşit o cutie în care se odihnea răbdătoare brăţara mea de vis.
…………………
Articolul a fost scris pentru SuperBlog 2012.
Frumos scris subiectul dat. Cât despre Moş Crăciun, eu am amânat foarte mult să-i zic fetei mele adevărul. Era deja în clasa a cincea şi a venit supărată acasă că s-a contrazis cu toţi colegii, ea susţinând că există Moş Crăciun. Atunci m-am gândit că e timpul să-i zic, ca să nu mai aibă probleme la şcoală. A vrut să mă contrazică şi pe mine, întâi, cu argumente, mai ales că odată am fost toţi plecaţi şi vecina ne-a pus cadourile sub pom. S-a supărat teribil pe mine, pe noi şi ne-a zis că ea, dacă o să aibă copii, n-o să-i mintă şi-o să le spună adevărul. A murit ceva în mine şi cred că atunci s-a stins o parte din copilăria ei.
e greu să le spui, eu nu i-am spus niciodată (nici acum nu pronunţ cuvintele astea, să nu se strice vraja), dar din context şi-a dat seama că nu vreau să recunosc.
Să fiu sinceră, a fost o trecere lentă, chiar haioasă şi îmi pare bine că a fost aşa.
Nu stiu cand am aflat ca Mos Craciun nu exista, dar din moment ce nu tin minte inseamna ca n-a fost ceva dramatic.
Vaaai, mi-au ramas ochii lipiti de niste bijuterii de pe site!
:)) cunosc senzaţia
Darnicia copiilor iti inmoaie inima. Mult timp a facut si Ionut al meu pe Mos Craciun, daruind jucariile din casa altor copii, “mai saraci sau care nu au fost cuminti”. :))