prima carte citita de la Nemira

Am văzut-o pe soră-mea cum s-a zbârlit ca scuturată de frisoane atunci când a văzut coperta cărţii primite de ziua ei în 1993 şi atunci am luat decizia ca eu, fiind mai mare – adolescentă deja, s-o citesc prima şi să i-o pot recomanda.
Singura modalitate de a mă rupe complet de lumea înconjurătoare e să citesc o carte, iar atmosfera din Shining este descrisă de Stephen King în aşa fel încât tot sufletul stă grămadă sorbind cuvânt după cuvânt.

Am pornit alături de familia Torrence trăind drama lor zilnică. Îmi era milă de Jack, tatăl care se chinuia să scape de dependenţa de alcool (cu toate că părea că i-ar face bine)din cauza repulsiei faţă de sine, a reproşurilor de multe ori nereostite din ochii soţiei, plus faptul că i-a rupt mâna fiului său pentru un motiv de nimic . Abia scăpat din mrejele alcoolului a bătut un elev din şcoala unde era profesor şi a fost dat afară, fiind nevoit să-şi caute altă slujbă, iar soţia lui, Wendy, asista neputincioasă la aceste degradări şi rezista cu greu invidiei create de legătura foarte strânsă dintre soţul şi fiul ei.

Este impresionant felul în care doi adulţi care şi-au legat destinele, sunt în permanentă luptă cu ei înşişi, mai ales din cauza problemelor pe care le-au avut în copilăriile lor. Aleg – de multe ori tacit – să-şi reprime sentimente de dragul fiului lor, Danny.

Danny e înzestrat cu „strălucire”, energie psihică supranaturală- e copilul care şi-ar dori orice copil să fie. Ei bine, nu numai copiii, eu încă am rămas cu dorinţa asta. Mi-aş dori să pot vedea ce se întâmplă sau ce se va întâmpla, oricât de multă adrenalină ţi-ar oferi surprizele vieţii, există în fiecare dintre noi dorinţa de a şti, mai ales de ce să te fereşti. Citind, îmi aminteam senzaţiile de „deja-vu” avute până atunci, locuri prin care am visat că am trecut şi le-am recunoscut după mult timp şi în realitate.

Pentru a-şi putea întreţine familia, Jack Torrence se angajează pe timp de iarnă ca îngrijitor la un mare hotel cu istorie de crime ascunsă publicului, se mută cu familia la hotel şi uşor-uşor coşmarul începe să se dezlănţuie.

În timp ce citeam, vântul umfla uneori perdeaua din geam sau tresăream la zgomote neobişnuite. Mi-am luat seama – pentru că dacă eroii mei puteau rezista zgomotelor dintr-un hotel întreg, unde fiecare cameră avea povestea şi fantoma ei, însemna că puteam şi eu să rezist în propria casă, mai ales că era nebântuită. (Cred !?)

Shining a avut darul de a-mi ascuţi auzul şi disting imediat sunete anormale, chiar dacă de obicei nu aud nimic făcând abstracţie de tot ce e în jurul meu.

A fost prima carte din care am înţeles că gândurile raţionale pot fi tot atât de raţionale în pragul nebuniei, depinde doar din care unghi priveşti problema. Chiar şi amintirile capătă alt sens, funcţie de ceea ce-i convine psihicului să rememoreze. Iar reacţiile personajelor te aduc pur şi simplu în pielea lor.

Cu toate că mi-a deschis pofta pentru scenarită, să văd fel de fel de chestii rele acolo unde nu este de fapt nimic, mintea a învăţat strădania urmăririi unui fir logic, pentru că toate pe lumea asta au o logică.

E o carte complexă, pe care n-aş lăsa-o în domeniul horror, mie mi se pare mai mult psihologică şi supranaturală şi doar în paranteză horror – pentru momentele cu fantome care strâng de gât. Părerea că un furtun strâns pentru incendiu arată ca un şarpe cu clopoţei cred că am avut-o mulţi dintre noi, copii fiind, dar am crescut şi furtunul a rămas furtun. (sper !)

Articolul este scris pentru SuperBlog2012.
Cu această ocazie ţin să mulţumesc editurii Nemira deoarece, cotrobăind după carte, a trebuit să şterg biblioteca de praf
:))))))))))))))