Spre după- amiază m-am încălzit şi am lăsat cămaşa groasă pe spătarul unui scaun, sub un pom, în faţa casei.
Mai târziu, când să plecăm, a început mama să adune una-alta din grădină şi adusese şi o conopidă mărişoară pe care a pus-o pe masă, s-o ia acasă. Când ne-am uitat în creierul conopidei, colcăia de idei ! Era aşa o îmbârligătură de sinapse în ea, de-ar fi făcut invidios orice creier uman, că la noi, oamenii, de obicei e linişte în creier…
Ne-am prins că sunt omizi şi am început să urlăm care mai de care „arunc-o, dă-o dracu”, mamaie „nu, că mor toate în apă fiartă cu sare”, noi „nu şi nu” – a luat mamaie conopida şi a dat-o mai încolo.
Mi-am luat cămaşa de pe scaun şi când s-o trag pe mine, hopa ! Alte omizi !
Inima a executat un solo scurt la baterie.
Iniţial am început să le zbor cu bobârnace. Una, două, trei…
Băi, nene, când am văzut că nu mai pridideam şi pe oricare parte întorceam cămaşa mai găseam 3-4 omizi, am aruncat cămaşa jos şi am început s-o calc în picioare cu furie, ca să fiu sigură că omor toate omizile şi de unde aveam părul strâns într-un coc de-l auzeai ţipând de durere, acum se dusese dracu şi coc şi tot şi ţopăiam cu sălbăticie pe cămaşă şi cu părul vâlvoi şi…
Tata şi Mixu mă priveau îndureraţi, probabil îşi făceau planuri să mă bage-ntr-o şedinţă de exorcizare, fi-mea se distra de-mi venea să-i pun o omidă-n mână să-i şterg hăhăielile subit, numai mamaie stătea blând şi rânjea ca un pechinez.
M-am enervat, normal:
– De ce te hlizeşti, bre ?
– De când ţi-ai pus cămaşa sub pomul ăla plin de omizi aştept să văd cum faci…
Bear Grills, luptându-se să supravieţuiască, ar fi considerat conopida aia o delicatesă 😀
Ce tare-i mamaie – cum a anticipat şi a aşteptat ea cu răbdare punctul culminant! :))
ştii cum rânjea ?!?
Si chiar ai mai purtat camasa?! 😀
deocamdată nu 😀
Chiar dacă tu n-ai fost ca Green Arrow [personaj de Comicsuri, care presupun că are la bază romanul lui Edgar Wallace – The Green Archer] cinci ani pe-o insulă pustie şi n-ai învăţat să tragi cu arcul ca să te aperi – eşti o adevărată forţă malefică când trebuie să distrugi gângânii :)) Aş fi vrut să-ţi văd “dansul războinicilor”
http://www.tare.ro/maurovecchi/8014-dansul-razboinicilor
şi nu, nu sunt răutăcioasă :))
oh, nu! Îmi pare tare bine că nu m-ai văzut, că nu mai stătea nimeni în top youtube timp de o săptămână !
sadica, mamaie :))
si eu fac la fel la chestii cu picioare multe si subtiri, de rade toata lumea de mine.
cu ramele de exemplu n-am probleme. nici cu brotacii pe care mi-i bagam in buzunarul camasii cand mergeam la pescuit 😀
Ce scarbos! Mai bine lasai camasa afara pana dadea gerul si cadeau singure. :)) Nu as fi putut sa o mai ating, stiind ca are toate “animalutele” alea strivite pe ea. :))