Adusese mama altă sacoşă de rufe de spălat de la mamaie şi le pusese grămadă la noi în coşul din baie. Şi cum stăteam şi mă uşuram ca tot omul în căutarea fericirii, văd o gânganie cum pleacă dintre rufe şi tâc-tâc-tâc în viteză pe jos prin baie. Sar de pe colacul de wc lăsând fericirea în urmă şi jap cu papucul peste gânganie. Mulţumită de rezultat, iau leşul cu o hârtie şi-l arunc la gunoi. În drum spre gunoi mă întreabă tata de ce am urlat în baie. Îi arăt animalul şi tata declară:
– Ia te uită, ăsta e greier! Unde l-ai găsit?
– În baie!
Mai târziu apare mama şi mă iau de viaţa ei să nu mai vină cu toată fauna de la mamaie, că am omorât un greier ieşit dintre rufe. Mama ţipă afectată:
– Ai omorât un greier?? Ai omorât greierul casei?!?
Eh, la aşa reacţie mi s-a deschis cutia de amintiri de când eram mică şi mai vedeam câte o gânganie d-asta mare prin casă şi încercam s-o omor, pentru că mie nu-mi plac animale de casă gen gângănii, dar mă oprea tataie:
– Nu, tataie, dragu’ meu scump, să nu omori niciodată greierele casei! Ăsta aduce ghinion în casă dacă-l omori. Lasă-l să cânte, să-şi facă treaba, iese el singur afară, vezi de treabă!
Amintirea se dispersează lăsându-mă îngrijorată în tristă realitate:
– Mamă, dacă-l scot din gunoi, îl resuscitezi tu??
Iese pe dracu singur iarna din casa! Canta acolo de nu mai dormi neam! :))))) Am patit-o demult, cu ani in urma de am rascolit toata camera sa dau de nenorocit ca n-am dormit o saptamana!
Credeam că numai eu urăsc insectele în casă şi uite, că nici cu tine nu mi-e ruşine:
el pe lângă tine cri-cri pe gratis, tu pornită pe vânătoare de greieraş…
Da’ o gaina n-ai taia si tu… L-ai storcosit pe ala, saracu’, de i-ai lipit maruntaiele pe gresie… si nici macar nu-i de mancare, si chiar daca ar fi, un biet greier subnutrit nu-ti ajunge nici pe o masea.
Ai putea trece totusi la gaini, ai stofa: cum l-ai vazut ai dat strigatul de razboi (intentia), te-ai repezit spre el (viteza de reactie), l-ai ucis cu papucul, sadism si salbaticie (toate la un loc) fara sa clipesti (nici prin cap nu ti-a trecut sa-ti infranezi pornirile).
Avantaj: daca ucizi gaini n-avem interdictie pe motiv de superstitii…
Păi dacă ar merge strivite şi ar intra neinvitate în casă, aş strivi şi găini, ce crezi? Dar astea au plămâni şi respiră, ochi care te văd, sânge grupa- mare… îîîî
da’ stii ca ma gandeam ca la ce somn am in mine dupa trezit in fiecare zi la 4:30 as putea sa dorm si cu fanfara [si singura chestie care ma retine e faptul ca mi-e teama c-as sforai de s-ar zgudui peretii pana ar cadea tencuiala]? pe cuvant… adica, imagineaza-ti ca eram gravida si am mers la maica-mea s-o ajut cu mutatul, sor’mea era plecata… in fine, si am ajutat-o cat am ajutat-o, decat ca la un moment dat m-a cam luat somnul si n-aveam un’ sa dorm, pen’ ca n-adusese mobilierul. avea maica-mea acolo un fel de pat pe care-l folosea pe post de raft, ma rog: o parte dintr-un pat, da’ numa’ blatul ala de scanduri peste care mi-am trantit o patura si m-am culcat. tata si ailalti barbati din famelie gaureau pereti cu bormasina, si io dormeam ca valiza-n gara pe un pat de scanduri… un greier e muzica. actually, cre’ ca mi-e dor de greieri… la mamaie in telemorman taraiau greierii pe ‘nserat de ziceai ca acolo s-au adunat toti taraitorii din lume, si toti erau chititi sa-ti spulbere creierii… ori n-am urma de creier in tigva, ori m-am imunizat, da’ zau ca-mi plac, mai ales ca prima si prima data am vazut un greier in vie, pe randurile cu tamaioasa… ma uitam la ganganie, neagra, urata ca naiba, ma uitam si la strugurii aia… stii senzatia aia ciudata, sa fii obosit frant, sa sezi in cur pe pamantul ala afanat din vie, printre randuri de vite cu struguri parguiti, in miros de tamaioasa, si sa taraie un greier? stai asa, degeaba, in cur, pe pamantul ala, si te holbezi la minunile alea rotunde si parfumate, si mainile tale sunt negre de la struguri si de la vita, si esti sfarsit, dar ai sentimetul ala ciudat? nu de alta, dar doua zi [ori mai pe seara] tre’ sa framanti strugurii in jgheab cu picioarele si sa scoti mustul din ei, care iar te umple de miresme, si greierii tot taraie, parca nici la basca nu-i doare de oboseala ta, si cand iei prima gura de must… oh, ce amintiri parfumate cu greieri si tamaioasa… daca aud un greier aci, in oras, imi pare o minune…
Da’ ştiu că m-ai răscolit! Când povesteşti aşa, da, e frumos, e rustic, ba nu… e pământesc, cu toate astea, nu mă convingi să-mi placă un greier între betoane. Acolo, în vie, are rostul lui de greier. La mine în bloc devine săracul doar o gânganie.
:)) Tare! Am patit-o si noi. In frumoasa Grecie, fameleonul mare: eu, sosul, fiica si mama mea din dotare, ne asezam intr-o casa… cri-cri… cri-cri… Se apuca disperatii de mama si Sos sa caute saracul cuvantator de cri-criuri. Era afara in canalizare. N-au dormit ai mei o saptamana ca ii deranja bietul cri-cri. Ne mutam in alta casa (nu din cauza greierasului). Ai mei se pregatesc sa doarma, fericiti ca au scapat de bietul cantaret :)) Se intind unii in pat si fac ochii cat cepele… sub geam cri-cri :))) Inca mai rad si de SOS si de mama ca ii urmaresc greierii :)))
Ăsta adevărat animal de casă! Nu te părăseşte ferit-a Sfântu’! :)))
Așa le zice acum la libărci? Că nu cred să se fi oploșit vreun greier în spitalele noastre, la ce sărăcie e în ele… ;))
Aoleu, lasă-mă, că libărcile sunt inconfundabile! Brrr!… S-a încreţit pielea pe mine.
Eu n-am greier în casă. Trebuie să momesc unul să vină, dacă aduce noroc.
Treaba ta, poate-i serveşte lui Horty drept cină 😀
moarte lor, moarte lor, moarte taratoarelor!. Da d’aia inainte de Sasha am avut un paianjen dragut in baie, pe nume Patrick, cam voyeuer asa..ca avea casa langa dush, undeva deasupra mea si se uita cand ma spalam :))
Am avut si eu unul, dar a fost ucis … 🙁
http://www.mixy.ro/2012/10/10/prietenul-meu-lulu/
Acum sa va vad! Scoateti masca de oxigen si defribilatorul si prajiti greierele :))
Nu ne incita, atât îţi zic… 😀
Da, am păţit-o şi eu cu un greier. Vreo 4-5 nopţi la rând nu m-a lăsat să dorm.
În cele din urmă, s-a dus, nu l-am mai auzit.
Multă răbdare ai!
Hai da mine ce mi-ai adus aminte……era intr-o toamna calduraosa si venise mama de la tara cu un sac de cartofi si unul de ceapa. Si ne-am pomenit cu un cantec de greier prima data din balcon. Frate-miu n-a fost happy pentru ca el dormea in sufragerie si il auzea drept pentru care s-a apucat sa rascoleasca balconul iar urmatoarea noapte era in jardiniera. Aveam la apartament o jardiniera facuta din constructia blocului pe toata latimea sufrageriei. De la un capata la altul Grig (caci asa i-am pus numele dupa a doua seara) avea trandafiri, tufanele, zorele si toate alea. Noaptea Grig canta si o lua usurel intr-un ritm de Zorba pana ajungea in faza de-i venea lui frate-miu sa sparga toate farfuriile in capul lui Grig. Macar de l-ar fii prins. A doua noapte frate-miu a aruncat doua galeti de apa in jardiniera in speranta ca o sa-l inece. Da neam…..Grig se urca pe o planta mai inalta isi usca piciorusele si prindea viteza pana….iar uda frate-miu florile. Umbla cu lanterna prin flori…Grig tacea……si tot asa a tinut-o vreo 3 zile pana…..a ajuns in casa. Era fain cat era lumina aprinsa dupa aia Grig canta, la lumina tv nu canta, la lumina de la acvariu nu canta…asa ca stat cu astea aprinse frate-miu pana s-a enervat si in urmatorul sfarsit de saptmana cand am plecat la tara frate-miu a bagat de nervi un insecticid intreg in sufragerie si a inchis usile si geamurile. Cand am venit l-am gasit pe Grig in vitrina cu paharele. Orcum mama a zis ca niciodata n-au fost mai ude florile ca in sapatmana aia si se ruga la frate-miu sa nu le inece de atata apa.
=)) bietul de el, îl înţeleg perfect. Să stai la cheremul unui cri-cri în loc să te relaxezi… Interesant e că seara, pe bătătură la mamaie, îmi place de mor cântecul lor, să fie senin afară, să respire verdeaţa în beznă şi ăştia să concerteze, e sublim.
Când intră câte unul în casă însă… începe războiul.
Eu am avut unul in sifonier! Am murit doua zile ca nu stiam de unde se aude sinfonia si imagineaza-ti sa iei tone de rufe la mana pana sa dai de puslamaua aia 😛 😛 😛 Mai rau a fost dupa cand trebuia sa ma apuc de impachetat. 😛
Te muţi cu totul după câte un sport din ăsta !
Habar n-aveam treaba asta. Bine ca e vorba de greiere nu de cine stie ce alta scarbosenie :))
Da’ ce crezi, că ăsta are frac pe el ca-n cărţile de colorat ?! Aiurea! Tot gânganie…
La mine a ajuns, nu ştiu cum, greierul la etajul patru, pe balcon, între flori. Era pe când balconul nu era închis, acum foarte mulţi ani. Eu, pentru că m-am uitat de multe ori la filmul Veronica şi mi-a plăcut mult greierele (regretatul Florian Pitiş), n-am fost criminală în fapt, ci numai în gând. Pe de altă parte, deşi era vară şi cri-cri-ul ajunsese să mă exaspereze uneori, aveam şi momente bune, când mă simţeam de parcă aş fi fost la bunici în vacanţă. Dar şi să fi vrut să-l ucid cu “patos revoluţionar” şi “sânge rece”, nu îl vedeam … aşa că era uşor să fiu “suflet bun, tandru şi iubitor” precum ne învaţă budiştii. Am fost zen – nu de bună, ci de chioară :)) Şi pănă la urmă, tatăl tău are dreptate, a plecat singur… Într-o seară nu s-a mai auzit. Dar nu ştiu de ce s-a mirat mama ta. Doar ştie că ai fobie cu gângâniile. Ne-ai scris şi nouă cum a fost cu crima de la bloc 2.
Mhmm. Clar că aş omorî şi neomorâbilele! :))
Aha, d-asta n-am eu noroc, pentru că am ucis o droaie de gângănii când eram mică?