Dat fiind faptul că prietenii mi s-au împuţinat până spre inexistenţă, nu mai are cine să mă laude şi pe mine cu fel de fel de calificative dulci de genul „scorpie”, „acritură”, „fenomen” sau „nu eşti zdravănă”, deci unul din motivele pentru care am blog este că nu aud decât lucruri bune şi frumoase de la comentatori, iar cei rari care scriu măgării intră-n spam – delete forever.
Primesc din când în când (destul de rar) câte un comentariu de comentator nou rătăcit cine ştie cum pe aici
de-mi cântă sufletul “Odă bucuriei”, iar în restul timpului trăiesc lăudându-mă singură cu spor, de-mi vine să mă iau acasă de dragă ce-mi par!
Voi cu ce vă lăudaţi? (nu mă interesează lungimea)
o latime vrei? :)))))
eu de fel nu imi place sa aud laude si cateodata specific in cate un post. Dar ma pot lauda cu cateva persoane care empatizeaza cu mine si citind printre randuri imi trimit in privat cateva vorbe care ajung exact acolo unde trebuie!
Ăştia-s buni de ţinut aproape! Cât despre laude, nu-mi plac, pentru că vin atât de rar încât mă fâstâcesc nevoie mare, ca să nu-ţi mai spun că-mi par ireale!
Cre’ ca te refreai la lungimea raspunsului, nu? 😀
Păi ăv cors, da’ ce credeai? Poţi răspunde monosilabic par example… 😀
sa stii ca te luam si noi acasa :)) ai multi admiratori care se pastreaza anonimi de teama sarcasmului :)) nuuu, nu tu. :))) oricum fara tine nu incepe ziua bine
Care-i ăla cu sarcasmu’, că de nu-i zic vreo doo!….
Bref, treaba ta, sunt zile în care e bine să nu începi cu mine … 😀
Cu inaltimea sau cu kilogramele nu ma laud nici atat.
Cat de lung am parul nu conteaza.
Pot sa ma laud cu dioptriile? 🙂
Te rog. Ai mai mult de 1,75 ? (dioptrie adică)
azi am decis sa porcesc. am facut o lada de muffins sa ma scald in ele la birou. daca tot merge totul prost, macar sa fie cu cozonac. :))
Îmi plac porcismele, mai ales când sunt invitată la dezmăţ :)))
Adevărul e că vezi altfel lucrurile cu burta plină, devii optimist, deci bun de pus la rană .
In calitate de “scorp” (masculinul de la scorpie) “ne-zdravan” si acrit pana la indulcirea chininei pot recunoaste ca m-ai depasit cu mult, de mult: eu nici nu mai scriu pe blogul meu, deci nu-i nimic de laudat. Chiar si asa, tot imi vine sa ma iau acasa de drag ce-mi sunt, ca oricum nu m-ar lua altcineva. Nu, n-are legatura cu lungimea.
:)) Dacă nu ne-am auto-lua fiecare acasă, nu ştiu zău, cum ar arăta cartierele astea. Probabil oraşe- fantomă, bântuite.
Cu cat de des comentez aici, clar nu ma laud, nici cu durerile de sale de la zilele trecute cu ceata. Sper sa fie bine, sa vina primavara si… sa port rochii. 🙂
Cred că e de bine, am văzut zambile şi ghiocei azi 😉
Un metru de cocuta de 3 ani.
Aşa-mi pare mie că-i cea mai bună treabă pe care am făcut-o până acum 🙂
E mare, mă, dacă are deja un metru!
Cred că mamele o să fie toate de acord – cea mai mare realizare sunt copiii. Eu, cel puţin, aşa simt. Mă bucur că şi alţii te-au găsit. Nu mă mir deloc de comentariile postate. Ştiu că şi eu am citit unul după altul articolele tale şi m-am amuzat pe seama peripeţiilor scrise cu întreaga familie.
Cred că mi-ai lăsat pe aici cele mai frumoase comentarii, eşti top of the top. Pe alocuri mi-ai injectat un curaj şi-o mândrie de care nu mă credeam în stare. Singurul regret e că nu te pot priponi zilnic aici, să comentezi 🙂
Mersi, dar să ştii că meritai fiecare cuvânt 🙂
Tare ma bucur cand ma lauda cineva. Dar si mai tare cand vine unul nou si ma face rasista, retardata, degenerata sau siropoasa.Asa imi dovedesc ca-s om normal, n-am coborat din zei! …zeii mamii lor de comentatori! 🙂
Ar fi păcat să fii tot timpul fată bună :))))
Da, aşa spun toate damele, că nu le interesează lungimea, dar toate ar vrea să fie mai lungi. Comentariile,bineînţeles.
Eşti cea mai simpatică scorpie acră, eşti un fenomen şi, desigur, nu eşti zdravănă dacă citeşti comentarii ca ăsta.
Frumos comentariu. La obiect. Mersi! ;;)
Bine că nu aduci în discuție lungimea, că ne-ar bătea pe toți rudophaspirant! 😀
Dar de grosime ce zici? 😀
N-am eu norocul să calce el pe-aici! :))
Uite că grosimea chiar era o dimensiune de luat în calcul, nu ştiu de ce naiba nu m-am gândit ?!
Nu-ti face probleme, de-aia suntem aici – chiar daca nu comentam – ca sa ne gandim noi 😀 si eu tot la grosime ma gandeam…
Baremi dacă ar fi vreuna dintre voi inginer!…
draga mea, nu-i nevoie sa ai diploma ca sa apreciezi just niste dimensiuni: lungime, grosime, adancime…
ai dreptate, e nevoie doar de spirit 😀
Nu eşti zdravănă, scorpie simpatică! Eşti nebună de hazlie şi eu te plac taman pentru acritura care eşti!
Câteodată mă gândesc şi eu că trebuie să iau din urmă articolele pe care n-am apucat să ţi le citesc, d-aş avea mai mult tim…ţi-am prins blogul destul de recent.
Măi, cin’ se-aseamănă se-adună, nu?
Timpul e o rană atât de adâncă…
Cam la fel sta treaba si cu prietenii mei care tind spre 0 in ultima vreme. Si totusi…traiasca bloggingul!
E mai ceva decât facebook! :))
eu cred ca te-am citit in liniste cel putin un an. comentez rar, pentru ca sunt destul de timida si in general mi-e teama sa nu ma bag ca musca in lapte. plus ca sunt altii care apuca sa spuna inaintea mea ce-as fi avut si eu de spus 🙂
asa, ca o concluzie generala a faptului ca te citesc de atata timp, vreau sa-ti spun ca de foarte multe ori, cand mi se parea viata mai maro ca niciodata, citeam ce-ai scris si odata mi se latea un zambet mare pe fatza. ma gandeam ca esti complet zarghita si ca ma bucur ca existi si ca scrii aici. <3
“Zărghită”-i calificativ nou! :)))
Scriu. Să vedem cât scumpesc ăştia plăcerea mea de a scrie pe domeniu propriu şi poate mai scriu 😀
Haidi Mixy… ce să spun… n-ai cititori – ți-a murit lăudătorii…
Las-o jos că măcăne.
Cască gura la contoru’ dă vizitatori, lasă cerșetoria fină…
(lătrătura mea, dîn cotețu’ meu)
Măi, Blegoole, eu deschid blogul, scriu două vorbe bune şi restul rele.
Mai pe urmă, când am vreme deschid blogul şi văd reacţii: 0. – că până la urmă reacţiile mă interesează, nu?
La contoru’ de vizitatori mă uit rar, de obicei când văd pe la alţi bloggeri că se laudă cu valuri de trafic de vizitatori, îmi aduc aminte să mă uit şi eu la contoru’ meu.
Fireşte, economia de criză se vede şi aici, cifrele arată valori ca la pensionari :)))
‘n orice caz, ştiu că tu eşti în pemanenţă undeva, acolo. Apari numai la nevoie ;;)
Mixy, dacă te-ar interesa reacțiile, n-ai scrie așa cum scrii.
Tu nu scrii articole, tu produci eseuri… scurte, ce-i drept, dar complecte.
Nu lași loc de discuții – ce se vede, aia e!
Poate să placă la cititori, poate să nu placă – dar nu e loc de adăogat nimic.
(mă rog, mie-mi plac, d-aia sunt abonat, nu?)
Apropo, tu folosești incorect termenul de “reacții” – în limbaj de blog, se spune “comentarii”.
Unde comentariile reprezintă o discuție între autorul unui text și cititori pe o temă propusă – unde cititorii adaogă, complectează ori propun unghiuri noi la expunerea inițială. Un dialog.
Prin contrast, articolele tale se citesc la fel ca astea:
http://ro.wikisource.org/wiki/Bacalaureat
http://ro.wikisource.org/wiki/Dascăl_prost
Ce-ai putea să comentezi – la astfel de articole, dacă le-ai citi pe un blog?
Nimica… sunt complecte, nu mai e nimic de spus.
Să “reacționezi” scriind “bravo băh!” ori “mi-a plăcut” ori “muoamăă, ce mișto” ori “m-am spart de râs”devine cvasi insultător, dacă nu chiar prostesc.
Oare astfel de reacții vrei?
Audiența ta (excluzându-mă pe mine) e din altă categorie, la alt nivel.
Ah, ce trimiteri la nenea Iancu! Mulţumesc (chiar dacă ştiu că nu-i ating pingeaua) !
(Reglând bătăile inimii) : Acum mai bine de un an de zile am auzit-o pe soră-mea spunând acelaşi lucru, că ce scriu eu e complet. La momentul ăla am crezut că e ea într-o parte, n-am priceput ce vrea să spună, dar acum vii şi spui şi tu acelaşi lucru
(Deci… când doi inşi spun că eşti beat, pot să merg la culcare)
Ce să zic? Sper să învăţ să scot dialog de la voi…
Modestia strică omenia!
Dar serios acuma… la ce-ți trebuie dialog?
Dacă stai să dialoghezi, cine dreaq’ mai scrie?
Dacă nenea Iancu stătea la discuții, azi nu mai știa nimeni de el.
“Momentele” lui nu-s cu nimic mai presus de ale tale – doar mai cunoscute – vorbesc f. serios.
Plus că el… le-a și tipărit – chestie la care ai fost și tu îndemnată cu ale tale.
Dialog n-ai să scoți – nu-i stilul tău – decât dacă vrei să scremi “zosolisme”, “arhisme” ori “blegisme”.
Ori… nu-s deloc sigur că o să-ți iasă ca lumea – după cum nici mie nu-mi ies chestii la genul tău.
Fiecare cu valoarea lui – care este!
Hastea fiind lătrate, sper că te-am mângâiat/lăudat moralmente suficient cât să te umfli-n pene foo’… trei zile, zic.
Mai încolo… mai vedem, mai citim.
🙂
Drept e că uneori mi-ar plăcea să scriu “blegisme”, dar ai şi tu dreptate, unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.
Va să zică m-am umflat în pene pentru 3 zile şi te-aştept pe-aci pe … marţi, aşa… pentru ridicat moralu’ 🙂
BLEGOO (sever): Hai… destul cu dialogu’… cu caterinca… ți-ajunge!
Nu încerca să fii ce nu ești!
Tu ești cea mai bună la scris… când nu te bagă nimeni în seamă.
(împăciuitor): Ți-ai tras patruj’ și ceva dă “reacții”… ce mai vrei? Luna dă pă cer? Dublare dă salariu? Bonuri dă ardei, ceapă și usturoi? Vacanță-n Grecia?
Ei comedie…
=))))))))))))))))))
🙂 …
Păi… nu?