– episodul 2 –
În drum spre locul de întâlnire unde se întregea echipa lui Mixu, am încercat să mă ţin cât mai aproape de maşina lui, pentru că mama se uita mereu în spate, din maşina lor către a mea, ducându-ne grija. Aşa de bine încercam să mă ţin aproape, încât când ne-am oprit într-o parcare şi ne-am dat jos să ne aliniem oasele, m-a luat Mixu în primire:
– Auzi, tu chiar vrei să te urci pe mine?
– Şşşt! Tu nu eşti zdravăn? Te-apucă, aşa, pe drum?
– Nu isteaţo, dar păstrează şi tu distanţa între maşini, că mă şi sperii dracu’ când te văd cum stai în cârca mea! Eu fug, tu grămadă după mine, unde ajungem? Mergi uşor, păstrează distanţa, avem timp până dimineaţă!
– Atunci zi-i mamei să nu ne mai cerceteze prin luneta maşinii, că atâta îşi suceşte gâtul uitându-se în spate, de-are să facă naibii torticolis!
Se îmbarcă şi restul echipei şi pornim uşurel. Următoarea oprire: benzinăria de la începutul autostrăzii, să ne umplem rezervoarele de benzină.
Se uită tata cum alimentau maşinile din jur în viteză, plăteau, cumpărau şi câte un bax de ţigări pentru drum şi câteva sucuri şi plecau. Plăteşte şi Mixu, se urcă în maşina lui şi trage un pic mai încolo pe dreapta, să mă aştepte.
Eu îmi vedeam de treabă cu mâna pe pompă aşteptam să se termine de umplut. Deja era jenant, parcă pompa la care stăteam eu turna cu pipeta în dinozauro-mobilul meu. Tata s-a plictisit, aşa că s-a dat mai aproape de mine şi m-a întrebat:
– Mă, sigur nu e găurită şi-n rezervor dacia ta?
– Nu cred, dar uite că nici n-am ştiut că intră atâta benzină în rezervor! Practic e prima dată când vede săraca abundenţă de combustibil în maţe, mi-e să n-o ia căcarea pe drum.
Tata însă era stresat:
– Îţi vine să crezi? Mai repede şi-a făcut plinu’ ăla cu jeep-ul şi ăştia bagă, nene!
În fine, reuşesc să dau de gâtul rezervorului, plătesc şi plecăm.
Fraaate, parcă-i pusesem combustibil de avioane, zbura dacia mea! De unde eram convinsă că o să merg numai cu 80/h pe autostradă, creşteam vertiginos viteza. Ducea amărâta şi la viteză mai mare, şi scotea un zgomot ca pe câmpul de luptă, numai urlet de tablă în viteză. Practic îi simţeam şuruburile gemând, aveam o hartă cu toate tuburile Prison Break în suflet ascultând urletele maşinii mele. Când am ajuns pe la 120/h tata s-a prins cu mâna de mânerul din plafonieră , de deasupra uşii lui. Ar fi transpirat de spaimă, dar aveam cel mai pur aer condiţionat provenind din găurile de la podea, era un curent în maşină de-i fluturau urechile lui Blackie cum le flutură divelor pletele în videoclipurile de la malul mării.
De frica găurilor din podea, tata se crăcănase ţinând picioarele mult stânga şi mult dreapta sub torpedo, iar soră-mea schingiuia căţeaua în lesă să nu cadă de pe banchetă în timp ce ea se întinsese pe banchetă şi se legase de chingile din spate, să nu păţească nimic. Îmi venea să râd, de-ar fi ştiut ea ce repede zbura bancheta aia de acolo cu tot cu chingi!….
Dar nu i-am spus.
Văzându-l pe Mixu cum face dreapta în prima parcare, m-am ţinut fix după el şi am încheiat parcarea cu o mare frână. Blackie a zburătăcit printre scaunele din faţă dând cu nasul de maneta de viteze. A scheunat şi m-a înjurat cu un lătrat.
PeSe: aici e episodul 1
(care citeşti şi nu-mi spui mpcar un necaz pe care l-ai avut cu maşina, să ai trei ani de ghinion… )
😀 😀 😀
Uite ca am citit si m-am speriat de ghinion. 🙂
Eu nu sunt soferita, da am fost “copilot” pe Dacie ani buni :))) Puneam frine ce n-a pus sotul meu in toata perioada lui de sofer :))) Si tot asa si Dacia noastra-gaurita vai mama ei, da’ ne faceam treaba cu ea.
Intr-o zi, am coborit noi sa plecam nu mai stiu unde (avea masina instalatie gpl si plecam de nebuni oriunde, oricind) si il vad pe al meu sot ca ia din casa o scindura de vreo 25/40 cm. “Ce faci cu aia”, intreb eu. El zice “Las’ ca vezi tu, la masina”. Ajungem la masina, ma urc in dreapta, el vine cu scindura, o pune la picioarele mele si zice “Sa pui frine pe asta ca te pierd prin gaurile de le-ai facut” :)))
Ce-mi mai amintesc e ca, avea sotul in portbagajul masinii, tot felul de cutiute cu piese de schimb. Nu exista sa ne lase ceva la masina, ca se gasea in portbagaj. Nu ramineam in drum cu Dacia :)))
:)) Bună ideea cu scândura! Să ştii că nu există copilot mai bun decât ăla de dacie. Şi murdar pe mâini mai rău decât şoferul :))
ha. pe vremea cand aveam kadett-ul mi se oprea electromotorul in mers si motorul murea subit. Si nushunde drac ma duceam gatita foc, cu rochie si tocuri si plm, masina rosie de sarea in ochi din luna si vezi tantica vacsuita si aranjata cum ia ciocanul de 3 il pune in fata masinii ridica sus capota si rade ciocane in ceva, tranteste capota, ciocanul pe scaunul din dreapta si demareaza de plangea caldaramul.
=))) E bună de făcut filme hollywoodiene tantica!
Masina lui tata e in doua culori din cauza mea :))
Ce naiba ai făcut?
oarecum analog, dar mai zoaftos… la o intoarcere din delta cu Pelutza (prima noastra masina, o opel ascona autentica si absolut venerabila) ne-am tarat tot drumul facand ciudate decese subite de motor … la 10 km, la 5 km, la 2 km, la 1 km, la 500 de m, la 100 de m, pauza lunga, apoi 5 km, 2 km… ) si tot asa vreo 600 km. pe la reghin am cedat psihic si-am sunat (de la un telefon public, ca pe vremea aia celuliticile erau sf) un prieten. a venit omul, saritor si destoinic, dotat cu dubita, ranga de tractiune si multa bunavointa. ne-a agatat de el si-a pornit zorit pe un drum serpuit, gropuit, urcand si coborand podisul transilvan.
de la o vreme am cam inceput sa-i facem semne s-o lase mai incet, ca ne cam lua tot mai cu racoare pe la viraje (ne-am falfait miinile in vant, am lipit palmele de geam, ba am mai si mimat taierea beregatii). da’ parca si de-a naibii apasa acceleratia mai cu naduf. cand am intrat in cluj ajunseseram sa ne rugam sa ne prinda radarul, doar-doar ne-o trage politia pe dreapta. oricum facuseram deja juraminte ca, orice-ar fi si oriunde-o-m mai ramanea in pana, pe tibi nu-l mai deranjam!
ajunsi in fata blocului, in timp ce ne dadeam jos din masina pe picioare tremurande, dar simtindu-ne foarte vii, am ramas masca auzindu-l pe tibi al nost’ zicand angelic: io nu v-am inteles de ce mi-ati facut tot drumul sa bag viteza! unde va grabeati?
=)) şi eu care credeam că limbajul semnelor e universal valabil!
Eram în maşina unei femei şi mergeam spre Bucureşti. Când am ajuns în Balş, şoferiţa s-a oprit la o benzinărie aşezată cumva într-o răscruce în care se întâlneau vreo trei drumuri. Ca să ieşi regulamentar de acolo, trebuia să cunoşti capcanele locale sau pur şi simplu să ai noroc. Noi nefiind de-ai locului şi norocul ajutându-i pe alţii, bineînţeles că am ieşit de acolo aiurea, exact pe contrasens. Şi asta poate n-ar fi fost nimic, fiindcă toată lumea mergea încet, dar ne-am întâlnit bot în bot cu maşina poliţiei! Mă gândeam că moacă ăla de poliţai ne va amenda, dar se pare că era obişnuit. A scos capul pe portieră şi i-a spus şoferiţei: “Haideţi, doamnă, că încurcaţi circulaţia! Faceţi dreapta!” Asta a fost tot. După ce am ieşit acolo, i-am spus să-mi mulţumească. Dacă eram eu la volan, îmi lua toţi banii şi carnetul…
Data viitoare când treci prin Balş prefă-te blondă :))
Am scris o păţanie cu trabantul cel roz la prima parte. Mâine, de am timp, îţi scriu şi una din păţaniile noastre cu vechea noastră maşină Dacia 1310. Dar de n-am timp sper ca cei 3 ani de ghinion să se mai scurteze – că la postarea anterioară am scris o poveste lungă, lungă :))
Hai că pe tine te iert :)))
Sper că ai citit ce-am scris despre trabantul roz … Povestea a fost amuzantă începând din momentul în care m-am reîntors şi eram în siguranţă la Deva. Dacia noastră merită să fie amintită, dar eu chiar n-am timp acum. În schimb promit să mă revanşez, revenind la acest post cu o poveste.
iarna, zapada,zloata si aglomeratie la o bariera….si ningea de ziceai ca s-a rupt cerul…cat stam sa asteptam trenul , boyfrendu se da jos din masina sa scuture stergatorul si ca sa fie treaba treaba il scoate de tot si nu mai reusea sa il puna la loc…trece trenul…in spate un autobuz si restu tiruri care normal claxonau…eu fiindca deja ma dispera situatia ma dau jos , ii smulg stergatorul din mana si il pun la loc dintr-o miscare …nu vreti sa stiti ce ii strigau cei din autobuz si restu ‘ cardului de masini 😛
:)))) depinde, ce strigau spre tine sau spre el ?
spre el …si el radea si ii saluta
Daca-i aceeasi in care s-au urcat matusile la un parastas, cu mamaie cu tot, dacia ta cu siguranta REZISTA :))) La orice. Ce Jeep?
Da, aia e. Cea mai bună maşină.
:)) cum am ajuns la concluzia ca am destule bube si nu-mi mai trebuie inca 3 ani de ghinion, uite si povestea mea:
Pumpkina avea 9 luni, iar eu intrasem in vrie ca vreau la mare. Masculul m-a tot amanat pana cand l-am anuntat ca plec cu fata la mare si gata, daca vine bine, daca nu- iarasi bine.
Si-am plecat, numai ca masina avea o problema si mi-a murit pe drum din cauza bateriei.
Cum stateam eu asa frumos pe marginea autostrazii cu ploada in brate, dupa vreo juma’ de ora de stat, vad ca opreste o masina sa ma ajute. Oamenii nu erau romani, si nu le-a venit sa creada cand le-am zis ca stau deja de jumatate de ora si nu opreste nimeni. Bah, si-aveam si pantaloni scurti, dar cred ca pufoasa din brate le-a taiat elanul, sau poate n-aveau cabluri si surubelnite la ei.
Ma rog, astia care au oprit, n-aveau nici ei cabluri, dar si-au scos bateria si au pus-o nu stiu cum pe masina mea, de-a pornit asta. Nu ma intreba ce-au facut, ca habar n-am.
Au plecat oamenii mai departe, am plecat si eu, dar mi-a fiert motorul, ca s-a spart radiatorul cumva in timpul manevrelor.
A fost un drum de pomina, am facut 12 ore cu pitica in scaun. Era disperata cand am reusit sa ne dam jos.
Băăăi, nu se caută ajutor la depanare cu copilul în braţe! :))) Se lasă copilul în spate, se suflecă nădragii să fie cât mai scurţi şi se fac semne disperate pe margine :)))
Asta cu fiertul motorului era o treabă minunată. Mă simţeam la NASA cînd cedeam cum ies aburii de sub capotă şi mă aşteptam din clipă în clipă să sară în aer.
Pingback: cu dacia la mare 3 | mixy.ro