Azi sunt tristă. Ba nu. Azi recunosc că sunt tristă. Teoretic, jumătate din tristețe s-a dus dracu o dată cu ultima afirmație. Ca la alcoolicii anonimi, în momentul în care ai recunoscut, ți s-a luat cu mâna jumătate din alcoolism. În cealaltă jumătate trebuie să muncești să stai sobru.
Sunt tristă pentru că de două săptămâni cresc căcatul lui fi-mea pe tabletă. N-am avut încotro, a trebuit să folosesc tableta, am văzut căcatul acolo, era al ei, m-am apucat să am grijă de el. Și uite cum de trei săptămâni cresc căcatul lui fi-mea: jocul POU .Am grijă de el dimineața, după ce beau cafeaua, seara după ce vin de la muncă, vin de la spital de la mama și rezolv una-alta prin casă, apoi am grija de el.
Când îl văd flămând, tremurând de boală, mă simt o javră că l-am lăsat așa.
Și căcatul mă simte. Că vreau să fie bine, să fie în regulă.
Tremur să-l fac bine, el mănâncă, se îngrașă, trebuie să-i dau poțiune de slăbit.
Toate costă. Trebuie să mă joc pentru el ca să fac puncte.
Îmi doresc să aibă haine, să fie răsfățat, să fie bine.
Toate costă și muncesc jucându-mă cele mai bune jocuri ca să fac puncte, ca să-i fac plăcerea.
Când ajung târziu acasă, îl găsesc pe POU bolnav.
Dau de-a-n câtelea să-l fac bine repede și costă, iar costă.
Totul costă în viața acestui căcat, exact ca într-o economie de piață.
Dar dacă l-aș lăsa la limita subzistenței?? Ar trebui să se obișnuiască să nu mai fie parte integrantă a unei societăți de consum, nu?
Azi am șters căcatul. Era la un nivel prea avansat. Îmi mânca viața.
Exact așa cum am fost la un moment dat în fruntea tuturor vecinilor mei din farmville. Și după doi ani am șters tot, am renunțat la tot. “Confirmați ștergerea?”, “O, da!”
Totul e să ștergi totul și s-o iei de la alt capăt.
Mâine e altă zi.
Alt căcat.
Nu vrei s-o inveti si pe mama cum sa stearga conturi? Ca baga BigFarm in disperare…
=)))) Pur și simplu: DELETE. Fără regrete.
Eu nu le-am şters, dar nu m-am mai jucat (Cittyville, Farmville) acum joc Farmiville2 consecvent. Cât va fi asta, nu ştiu. Destul că eu sunt convinsă că mereu va fi un joc prin apropiere. De obicei unul pe care pot să-l las fără grija ca moare şi să rămân cu mustrări de conştiinţă.
După farmville am dat ignor oricărui joc pe facebook. Nu pot s-o iau de la capăt, pentru că dacă în viața reală stau cât de cât în banca mea, în jocuri simt nevoia să fiu primarul consătenilor mei :)))
si eu am sters bomboanele de le fb (jucam alea cu suculet). Jucam 15 min pe seara pana terminam vietile si m-am ofticat ca sunt la acelasi nivel de 3 seri.
Acum o sa termin mai repede ia de cusut. Adica o termin pana la vara, in loc sa o termin la anu :))
le-am activat inapoi :)))))))))) si am trecut nivelul din prima!! eu zic ca e prea cusuta cu ata alba.
:))))
Tre sa va dau si voua jocul cu punctele, ala pe care Mirona pare sa nu-l lase din mana ;)))
Nu, mersi.
Nu-mi place… daca si-n joc e ca-n viata, ‘mi bag picioarele-n el de joc. mai bine frec menta altfel, iar daca e sa procrastinatie d-aia cum ii zice, pot si fara jocuri.
:)) Stăm și ne uităm lung, da?
Jocurile astea au aparut din necesitatea completarii darwinismului clasic cu ceva… mai modern 😉
Cine poate renunta la ele intr-o perioada rezonabila, castiga 😉
Eu am câștigat timp să fac paturile dimineața, să astea.