Adică fără carne, ouă şi lactate? Vă întreb în ideea că postul purifică organismul, nu mă gândesc neapărat la purificarea spirituală, pentru că pe mine nu prea mă prinde asta… Adică dacă e păcat ce iese din gură, cu greu mă pot abţine acum să zic vreo două babei de la parter, ştiţi voi, SRI-istul scării. Nu s-o înjur,doar o ironie răutăcioasă ceva…. păi dacă mă trece?!
N-am reuşit niciodată să ţin un post întreg, nici măcar nu pot să-mi propun. Mă apucă disperarea când mă gândesc să mănânc săptămâni întregi ca iepurii, pentru că nu mi-am educat organismul aşa. Eu şi stomacul meu avem o relaţie de interdependenţă conform căreia eu îi dau ce-i place, iar el mă lasă în pace. Dacă simt că-mi pleacă pământul de sub picioare şi leşin, mă abonez la un baton de ciocolată. Dacă nu mi-e foarte foame, chestii frugale. Dacă mi-e foame trec la capitolul „slinoase”.
Cum am am păţit-o cu Mixu la mamaie , când nu erau în casă decât mâncăruri de post şi cum noi de două săptămâni ţineam post, acum am fi mâncat „de dulce”. Pe unde ne uitam, numai produse de post, inclusiv nişte amărâte de prăjiturele.
Am fugit la primul magazin. Mixu se adresează leşinat vânzătoarei:
– Daţi-ne repede ceva de dulce!!
Vânzătoarea binevoitoare:
– Avem prăjituri cutărică, ciocolată cutărică, bomboane…
– Nu, doamnă!!! se tânguie el, apoi se întoarce disperat către mine: Explică-i tu, că nici nu mai ştiu cum se zice… Nu mai râde, că e grav!…PORC! Vreau porc! Mi-am adus aminte! Vreau ceva care să conţină neapărat porc!! Da! Asta e de dulce, dă-le-ncolo de bomboane!
Am prieteni care au ţinut post şi au leşinat după primul ou de Paşte sau au ajuns în stare critică la spital din lipsă de vitamina B. Trăiesc cu senzaţia că lumea asta a fost creată într-un ehilibru din care n-aş vrea să retez nimic.Plus că eu mă simt mai optimistă cu burta plină de de toate, decât de verdeaţă.
Deci eu într-o viaţă anterioară n-am fost capră. Cu toate astea mi-e ciudă pe oamenii care reuşesc să-şi impună un stil de viaţă altfel. Mă simt ca un outsider pe lângă un grup de hipioţi. Voi cum naiba reuşiţi?
Pai…. stai sa-ti zic. Eu nu mai mananc carne de vreo doi ani. Dar nu am renuntat la peste. Si sincera sa fiu ma simt foarte bine de atunci. Aici este vorba strict de vointa si de o oarecare disponibilitate. Si de felul in care privesti animalele pe care ai obiceiul sa le manaci. Incearca sa le privesti ca pe catelul pe care il ai acasa si o sa vezi atunci… In rest nu tin nici un fel de post, doar ma stii 😀
adică să mă uit la carnea de porc așa cum mă uit la Blackie ?! Drace !….
Interesant…
Nu, nu cred că pot. Parcă aș demola toate miturile copilăriei conform cărora câinele e pentru lătrat și porcul pentru păpat…
Nu, clar nu ține.
Mie încă îmi plac poveștile, numai că Frumoasa adormită doarme pe burtă :D.
Băi,ce fire conservatoare sunt !… 🙂
Iulia, ce urmează? Te-apuci de yoga ? Eu rămân singurul conservator vicios contemporan ?! :((
Nu pot sa iti spun aici… dar nu, de yoga nici vorba sa ma apuc si nu, nu esti singura conservatoare, e plina lumea… Dar exista destui oameni care se schimba si poate o sa te schimbi si tu, cine stie… Nici eu nu ma gandeam ca o sa o iau in directia pe care am luat-o si sa stii ca datorez asta lui Andrei. Asa ca asteapta-te sa ti se intample si tie si nu mai fi asa radicala.
Pup!!!
Eu n-am catel acasa… :))
nici eu nu am avut…:))
Si eu acum niste ani gandeam ca tine ca “nu e educat organismul aşa”. Am fost intr-un centru de sanatate la Herghelia in Mures, unde am stat 11 zile si am mancat de “post”. Asa e specificul centrului. S-a nimerit in primul an sa fim in concediu exact in postul Sfintei Marii (1-15 august). Acela a fost primul post pe care l-am tinut vrand, nevrand. Dar a fost o experienta benefica!!!! Si asa ne-am dat seama (eu si sotul meu) ca se poate manca si fara carne, oua, lactate!!!! Am venit acasa, in urmatorii ani am tinut posturile cele mari, pe urma iar am mai revenit la nepost”. Acum pentru ca am pornit pe o cale spirituala (nu am devenit habotnica religios) am inceput sa tin iar posturile. Si stii ce e mai interesant, ca sotului si copilului le fac mancare cu carne, oua, lacatate, iar eu mananc de post si nu mi-e pofta absolut deloc si stau la masa cu ei. Probabil ca asa “mi-am educat organismul”.
Asa ca “never say never”!!!!
uau ! în ritmul ăsta cred că mă las și de fumat 🙁
Si crezi ca ti-ar strica?
De fumat ne lasasem inainte! Ne-am lasat si de cafea atunci! Eu m-am mai apucat de cafea dar sotul meu nu!
moaaa ! =)) asta-i ca-n vorba: “când trei inși spun că ești beat”…
dar nu mi-e somn încă….
stai linistita, eu te sustin…doar la porc si la cafea, la tigari nu :))
consideră că ți-am dat “like” pe comentariu… 🙂
Post nu am mai tinut de cand eram copil si bunica ne obliga sa nu mancam de dulce:-)Cred ca trebuie o mare vointa si inventivitate in a varia si jongla produsele de post…Sunt intr-adevar multi care reusesc sa manance numai vegetale,seminte & co,mai nou toata bucatareala asta raw…EU NU AS PUTEA SI NICI NU IMI DORESC.Imi place carnea,imi plac dulciurile,imi plac porcariile din fast food-uri si in general tot ce-i scarbos pt altii eu ador.Nu-mi veni cu tort de ciocolata raw si germeni de grausor,soia si alte ierburi…ca pt mine sunt bune doar de “umplutura” in salate colorate…pe care le si mananc,nu zic nu la nimic…atata timp cat am un echilibru in alimentatie,nu sunt grasa,nu am colesterol mare,probleme de digestie sau mai stiu eu ce…traiasca porcusorul,vitelu’ si puiu’ de tara.Traiasca cafeaua si tigara ca imi fac diminetile suportabile,traiasca ciocolata ca ma consoleaza cand sunt in depresie si traiasca Mc-ul ca tare bun este 🙂
Hai ca-n seara asta mananc doar o crema de spanac bio cu seminte de susan si mai bio si ulei extravirgin de masline presat in mod riguros la rece ,cu 2 bucatele minuscule de paine din faina de kamut fara drojdie, totul acompaniat de un minunat pahar cu ceai din flori de nalba dezintoxicanta cules in varf de munte,dimineata pe racoare dupa ce a trecut roua dar floarea nu s-a deschis bine inca si ca desert avem papanasi raw din seminte de dovleac,faina de migdale di nuci pecan( atentie ca alea romanesti din nucu’ lu’ mamaie nu mai sunt la moda)cu smantana din lapte de soia culeasa si presata in campurile bio ale Olteniei.
NO,CARE VRETI SA CINATI CU MINE? ACCEPT INSCRIERI PANA LA ORELE 17 🙂
eu mă înscriu la primul tău comentariu, că taman vroiam să zic:
FINALLY ! Al doilea vicios pe ziua de azi ! 😀
Eram in delir pana mi-ai dat in cap cu “campurile bio ale Olteniei”…bre, toate ca toate, dar sa nu-mi acuzi Oltenia natala ca ar avea soia “bio”, ne-am inteles? Ca tot porcul si cafeaua sunt la moda si pe acolo, fie ele bio sau nu. Avem si noi mandria noastra :))
Traiasca Prazul cu porc si cafea:-)
Yesssssss
postul religios are valoarea lui. In primul rand, e o perioada de meditatie si echilibru, detasare de cele lumesti, si meditat la suferinta si sacrificiul lui Isus Hristos. Tot in ideea de detasare a aparut si limitarea sacrificiilor animale, asa ca se mananca…fara sange.
Am tinut cateva posturi. Cand eram mai tanara. Aveam si timp, si elan, citeam, aveam Biblia, faceam miscare si aveam timp de meditatie si mers la biserica.
Lucrurile acum sunt intr-un ritm ametitor, si… nu mai pot. Nu sunt de acord sa traim o viata cu restrictii, in care poftim la ceva dar ii dam peste dejete poftei ca asa a zis gura targului/preotul/BOR/papa ca e post.
Asa ca fa ce iti place tie. Dar nu amesteca ideea de post cu ideea de infranare alimentara; asta e cea mai mica componenta a postului ortodox.
P.S. am citit intr-o carte cu musulmani, ca la ei, daca nu poti tine postul (Ramadam), Coranul (traditia) recomanda ca pt fiecare zi in care mananci pe bunul plac, sa hranesti alti oameni care nu au nimic ce manca. Asadar, postul lor alimentar poate fi compensat cu o mana intinsa si un ajutor pt persoanele care au cu adevarat nevoie.
E o sugestie frumoasa, daca esti religioasa, din partea unor oameni religiosi si ei (doar ca altfel de religie), sa transformi postul Pastelui intr-un mod propriu pt familia voastra.
frumooos !… deșteaptă tradiția asta musulmană, poate ar fi trebuit să preluăm și noi ce e bun din ea, că-mi vine rău când văd că și pomenile se dau pe criterii de “na-ți-o ție, dă-mi-o mie!”
ei, si aici intram intr-o discutie interminabila. Unde e limita intre religie, ritual ortodox, si superstitie? Ce e cu adevarat pur? ce conteaza?- gestul din suflet sau gestul pt ochii celorlalti?
Acea pomana nu are prea mult de a face cu ortodoxismul. Initial era un motiv de intalnire si comemorare la cimitir, in onoare persoanei plecate. Cu ocazia asta, anumiti membri ai familiei, ofereau acea mancare – de obicei fiind dupa slujba de duminica, si din ce tin minte, mamaia mergea nemancata la biserica sa se poata impartasi / sa ia aghiazma. Deci da, pomana avea rolul ei, necesitatea ei.
P.S. eu sunt din Nordul Moldovei – unde ortodoxismul e complet diferit de Bucuresti. De ex. tin minte ca de o sarbatoare mamaia a dus la Casa de Batrani (cu inca o vecina) din lucrurile gatite de ele. Asta e adevarata pomana.
Sau cand se construia biserica, duceau (periodic, pe rand) mancare la oamenii care lucrau acolo. Aia e pomana.
@ Arakelian Uite ca si langa Bucuresti se ducea mancare la biserica pt oamenii care lucrau la pictat,construit,renovat si cand se facea pomana bucatele mergeau la casele de batrani sau chiar la orfelinate.Bunica asa face si in ziua de azi…apoi sta rau 2 saptamani de ce vede si aude:-)
Ortodoxia nu este diferita,zic eu…oameni o interpreteaza in mod divers si dupa sufletul lor:-)
bine enuntat – omul e cel ce schimba sensul lucrurilor.
Despre dus mancare la oamenii care lucreaza la biserica, eu imi adusesem aminte cand am vazut muncitori mancand in curtea bisericii… parizer cu piine. Lucrarea a fost de scurta durata – probabil nu au reusit sa se organizeze bine. Dar mi s-a parut atat de trist…
Personal, nu tin post in perioada ….bisericeasca
Am zile pe care le folosesc pentru o detoxifiere, mananc multe fructe, legume, renunt de tot la carne , la gustari prefer semintele.
Imi e greu sa ma abtin de la dulciuri. Cred ca fara carne as putea trai linistita dar o duc mai greu fara tiramisu, ciocolata cu nugat si alte minuni de-astea 🙂
evrika !
creşte scorul de vicioşi… 😀
Reviiiin 🙂
Al meu tine Ramadanul acum. Lesin eu cand vad cata vointa are el
Eu care sunt la fiecare doua ore jos in bucatarie scormonind dupa ceva…..
Imi place de tine 🙂 Cum gandesti si cum scrii
Cativa ani am postit cu strictete..religios, apoi cativa am lasat-o mai moale. Acu , pe la 35 am inceput sa ma cam dau pe raw 70% din alimentatie..si vad ca tine. Da ma tine sa termin si jumate de kg de ceafa grasa de porc, asa la o pofta, o data la cateva zile. Ma simt mai bine de cand traiesc doar cu boabe , seminte fructe si nu prea imi vine sa mananc clasicele mancaruri romanesti.
Ce fac nu prea are iz religios, dar prinde bine si acolo. Adica m-a facut sa nu provesc postul ca o corvoada, ci ca ceva normal.
Oricum, recomand la toti, reduceti carnurile, sosurile, preparatele procesate, E-urile ca sunt moarte curata, numai ca intarziata.
Asta nu are treaba cu penitenta, ascultarea si postirea religioasa, dar i-ar sublinia beneficiile acesteia. Nu degeaba textele sfinte recomanda postul. Are efecte majore pe multiple planuri: fizic, psihic, emotional si evident spiritual.
adevărul e că nu ne trebuie atâta mâncare… câtă ingerăm, noi, românii.
Şi dacă ne drămuim la mâncare, putem să mai sărim pârleazul şi la mâncăruri grele din când în când…
Nu reuşesc să ţin post vegetarian. Am reuşit însă să mănânc dietetic aproape un an de zile, pentru că am avut probleme cu stomacul. Dar aveam atâtea restricţii (nici fructe, nici măzăre, fasole, varză, roşii, ardei … ) încât carnea de pui, peştele sau ouăle moi erau aproape printre singurele care mă ţineau în picioare. Orez şi cartofi natur nu mai vreau să văd în faţa ochilor. Cu atât mai mult cu cât toate erau fără pic de sare 🙂
Poti sa fii vegan dar sa maninci mai nesanatos ca unul care maninca la Mc’Donalds : asta e si motivul pentru care cunoscutul tau, a lesinat dupa ce amincat un ou, cind a iesit din post. Si ai dreptate : oamenii nu sunt capre , deci nu trebuie sa mincam ca ele ( ierbivore ).
Noi avem 90 % gene de maimuta antropoida … Ring a bell ?