Am auzit treaba asta mai de mult, că viaţa are suişuri şi coborâşuri, depinde de tine cum treci prin ele- cu spatele drept, cu capul pe umeri, bla bla.. Că şapte ani de noroc, şapte ani de ghinion, prostii de genul ăsta. În orice caz, dat fiind faptul că de vreo doi ani de zile mă simt tot la vale, se vede treaba că sunt o vacă nesimţită şi că nu m-am bucurat de ăia şapte ani de urcuş de până acum, sau câte zile or fi fost. Probabil că ce vedeam eu chinuială, erau clipele mele de glorie, iar eu mă văitam ca o lepră. Trist. Acu’ sufăr 😛
Pe voi cât vă ţine, fraţilor, o parabolă d-asta?
Da cine a stat sa numere ani? La mine e una cu coborasuri momentan. Abia astept sa urc si eu.
Să lași o funie în spate, să te urmăm
acu aud si eu de 7-le ala , de unde l-au scos? primii 22 de ani din viata bleh , dupa aceea ceva acceptabil dar nu din cale afara iar anul asta ceva de groaza , una-ntr-una se intampla ceva cel putin neplacut. eu nu cunosc pe nimeni caruia sa-i fi mers bine anul asta, toata ziua aud de fel si fel de probleme de te-apuca si groaza , zau asa !
Deci anul e de vină!! Nasol că nu putem sări perioadele astea care nu ne plac.
yep, neverending story, iar durerile se ramifica si-ti descopera locuri despre care nu stiai cat te pot durea. imi pare rau si sper in mai bine pt tine.