iubesc

A fost o toamnă caldă, luminoasă, mângâietoare, plină de sentimente, care mi-a zburătăcit fluturi de dragoste în stomac. Sau poate îmi chiorăiau mațele de foame, de la trotuarul plin de fast-food-uri pe lângă care trec zilnic. Am simțit nevoia să traversez și să foșnesc frunzele de pe alee și-apoi să mă așez pe o bancă după ce am aruncat la coș două pahare de cola uitate de alți cetățeni ai acestei noi Românii curată…tehnocrată.

Am ascultat muzica celor de la Goodbye to Gravity, muzică bună, pe care spre rușinea mea, nu am ascultat-o până acum. Abia acum le ascult versurile și-mi spun că soarta are un mod ciudat de a se juca cu noi.

Am încercat să alung starea de depresie lăsată de bieții tineri morți, am încercat să uit durerea sufocantă pe care o încerci ca om viu, când îți moare o ființă dragă. Am ascultat muzica și mi-am propus să iubesc. Să iubesc viața atâta câtă e, natura atâta cât e blândă sau nu, oamenii atâta cât sunt ei de buni sau răi.

– Nu vă supărați, aveți o țigare? mă întreabă un tânăr, probabil student.

– Nu, dar mi-aș dori…

Tânărul pleacă și privesc mulțimea de chiștoace de pe lângă bancă. Îmi aduc aminte de cartea de succes a omului “În sfârșit nefumător”, om care a murit răpus de cancer pulmonar. Soarta…

Privesc oamenii care trec pe alee, fiecare cu grijile și soarta lui. Inspir adânc și îmi aduc aminte că n-am mai inspirat de mult timp atât de adânc. Cred că inspir câte un sfert de ceașcă de aer de obicei…Nu prea am grijă de mine…Nu mi-am mai făcut de multă vreme planuri pentru mine, nu prea îmi mai doresc nimic pentru mine. Trăiesc să le rezolv problemele celor din jur. Constat cu stupoare că nici măcar nu regret, mă simt bine când n-am dorințe, mai ales materiale. Ce soartă, să stai așa neenervat!

– Nu vă supărați, domnișoară, aveți cumva 2 lei? Vrem să luăm și noi o bere și mai avem nevoie de 2 lei…

– Nu, dar mi-aș dori să am…

– Nici o problemă, mulțumim oricum.

Tinerii se îndepărtează tot cu zâmbetul pe buze și merg mai departe pe alee. E bine să iei viața așa… ușor.

O să merg să donez și eu sânge…sper să reușesc. Până acum ba n-am avut greutatea, ba n-am fost întreagă, acum sper că sunt bine. Grupa 0 e bună de donat. Păcat că de obicei sunt un zero stricat… sper ca acum să pot dona…măcar iubire și optimism.

Iubesc.

Dacă vă închipuiți că m-am ridicat de pe bancă și doi pași mai încolo am călcat într-un produs al României curate, aveți dreptate. Soarta.