tricouri batrane

De, măi nene, tricourile se mai lăbărţează, se descos sau se răresc, dar rămân câte unele în dulap, mai de drag, mai de nevoie, mai de nostalgie şi uite cum ajungi să ai rufe în dulap de pe vremea când ţi se părea că ai un drum în viaţă pe care o să mergi, că tu niciodată n-o să calci în străchini, în fine, o vreme siropoasă cum sunt şeruielile motivaţionale de pe facebook. Între timp ai dat cu dinţii în realitatea mamei ei de viaţă care ţi-a tras-o aşa de bine de-ai rămas trăsnit şi-acum în urma actului.

Divaghez.

Am dat de chestii de care uitasem, că ştii cum e când faci ordine în dulap să scapi de lucruri şi după ce stabileşti că asta mai e bună, în asta poate mai intru peste minus două kile, asta e de când hăul dar nu se ştie când se mai iveşte ocazia şi arunci două-trei rahaturi,  aşezi apoi frumos dulapul şi ţi se pare că mamă ce de ordine ai făcut! Anual se strâng. Mai ales la femei. Bărbaţii pot purta tricouri all-season de pe vremea studenţiei care să ţină încă bine pentru că nu au fost spălate decât la anumite întâlniri şi alea rare!

Glumesc.

Traversam parcul în drum spre casă şi mă minunam cum a ieşit puştimea la iarbă verde şi ce căcat lasă pe iarbă în urma lor. Mă abordează unul că ce bine arăt – or mie mi se întâmplă foarte rar să arăt bine, dar nu ştiu ce dioptrii au copiii ăştia de n-am parte decât de complimentele lor. Un bărbat matur vede fâsul ăla cu frumuseţea interioară, înţelegi?

Mno, dacă l-am auzit că arăt bine, m-a luat cu oftat a pagubă:

– Băbăiete, am tricouri mai bătrâne decât tine!….