Pe principiul “citeşte şi scrie mai departe”, am urmat şirul poveştii de aici .
Oricât ar fi fost de mândru de noua lui stare, frumuseţea Matildei îl vrăjea. Viitoarea viaţă îi trecu fulgerător pe dinaintea ochilor: se vedea orice salvator şi-ar fi dorit, ţesând pânze de paianjen întru salvarea omenirii, buşind în plin senat cu ciocanul lui Thor la câte o lege mai cretină precum aprobă somnoroşii ăia de obicei, apărând cu platoşa de căpitan intruşii ce ar atenta la frumuseţea Matildei (pentru că imposibil că n-or să fie), transformându-se într-un monstru hidos ori de câte ori ar fi văzut ţaţele bătrâne de pe stradă râzând de bărbăţia lui…
Da… dar ce folos? Oricum şi-ar fi dorit să fie, adevărul e că tot urmaşul lui Furtun ar fi fost, iar casa lui ar fi fost o casă goală. În plus, cum să o convingă pe Matilda aşa… fără…nimic valabil? Dragostea începe de undeva…
Calmy suspină lăsând-o pe Matilda la bibliotecă, uită toată învăţătura din şcoala teologică şi coti către o stradă întunecată dorindu-şi cu ardoare ca de data asta să fie bărbat adevărat, adică bărbat în toată puterea cuvântului. Amin!
Pe măsură ce înainta plin de speranţă pe strada întunecosă şi prăfuită , simţea cum creşte locul lipsă din pantaloni. Fericirea aproape că îl copleşi să-l secere de-a-n picioarele când, nemaiputând răbda, trase sfoara pantalonilor şi verifică ţipând uluit:
– Cum mama dracului m-am pricopsit cu fudulii de cal?!??
…………….
Cudy, mulţumesc pentru invitaţie 😉