Vine mama pe-aici, verifică prin baie să vadă dacă găsește niscai urme de praf – eu nu știu cum naiba e chioară numai când îi convine – amușină mai târziu pe lângă aragaz în bucătărie să vadă eventuale picățele de-alea de mâncare, la care speli de-ți vine acru, mustăcește mai departe în sus și vede hota:
– Ahaaa!!….Ia uite ce galbenă e! Păi tu de când n-ai spălat hota asta?? Aștepți să umble greierii pân’ ea??
Îi răspund ca de obicei, rânjind aproape drăcește:
– Mă bucur că ai văzut-o, de când te-aștept să-ți sufleci mânecile și să freci un pic la ea!
I se taie pofta de ochit ca soacra prin casă și-mi vede cartea pe care mă chinui să o citesc, că de când am primit kindle de sărbători de la fii-mea și prietenul ei mă chinui să citesc pe kindle, iar de când am primit semn de carte de ziua mea de la prietenele de la Rustic Chic, mă chinui să citesc și carte tipărită. Sincer, nu prea intră cititul în ultima perioadă, nush ce am, stau mai mult pe seriale Netflix și HboGo.
În fine, vede atârnând semnul de carte și mă întreabă ce e ăla.
Îi arăt, știe de prietenele mele, că na! De atâția ani de zile de când tot muncesc fetele, știe și mama. Dar mama a rămas ca pe vremea comunismului, când trebuie să ne pricepem singuri la orice, de ce să dăm bani altora:
– Ce naiba, mă, Florentino, păi câte semne de carte am cusut noi? Ă?… Le mai ai?
– Nu ced, dar oricum nu arătau ca ăsta.
Și îi arăt semnul de carte, se chiorăște de aproape, îl pipăie critic pe dos să-i simtă cusătura (nu i-am zis, dar mă umfla râsul, că exact același lucru l-am făcut eu după ce l-am primit) și exclamă:
– Bravo lor, că au atâta răbdare! Asta e artă, fata mea!…
N.B.
Pe fete le poți găsi momentan pe pagina lor de facebook, Rustic Chic
😉 cu plăcere!
