Am început să am sindrom premenstrual aproape zilnic, dar nu, nu e de la mine, e de la știri. Cu atât mai mult cu cât am trăit ani de zile cu teama de a acționa pentru binele meu de teama injustiției, a mărturiilor mincinoase care m-ar pune la zid. Știi? Ăia care n-au mamă, n-au tată, n-au scrupule, dar ca să te pună jos ar da mărturie strâmbă cu martori de-ai lor și ar face-o de drag, de drag de a face rău și a zâmbi ei învingători deasupra.
Mă uit în jur și văd cum lumea e razna, din ce în ce mai incisivă pe dreptatea fiecăruia și-n căpiala asta mă întreb ce rău am făcut să sufăr așa bombardamente psihologice?! Și-apoi îmi aduc aminte de copilărie, când ziceam un banc despre Ceaușescu auzit la alții, pe la colțuri, și invariabil cineva mă trăgea de mâncecă:
– Șșșt! Mai încet, ești nebună? Vrei să ne lege ăștia?