Tot aud de vreo 2 luni încoace că s-au terminat programările la coafor în luna decembrie, mai ales în perioada sărbătorilor și dacă inițial m-am distrat, pe urmă am început să mă simt outsider că nu am și eu o programare.
În ce privește discuțiile despre îngrijirea părului recunosc, îi acord destul de puțin timp părului meu. Îmi place să fie sănătos. Încerc să îl păstrez în forma lui naturală, spălat cu șampon de plante, periat și hai afară!
Acum, din cauza sărbătorilor, m-am hotărât să îl vopsesc, măcar atât să zic și eu că m-am străduit. Toate bune și frumoase, vopsea aproape naturală, salon de coafură ioc pentru programare, prietene ioc pentru ajutor, zic asta e, mă vopsesc singură.
Când m-a văzut așa vai de mama mea, iubitul meu m-a mângâiat frumos me creștet și a zis să nu-mi fac probleme, că mă ajută el. Am transpirat o tură când l-am văzut că-și trage meticulos niște mănuși pe mâini până pe la coate, mi-am zis că poate vrea să mă tranșeze și nu vrea să facă murdărie?!!
A luat tacticos prima șuviță de păr în mână și efectiv i-am auzit declicul de cedare nervoasă, i-a scrâșnit creierul când a văzut câtai lungimea e de acoperit. I-am luat frumușel șuvița mea de păr și pensula din mână și m-am apucat singură de treabă, trimițându-l să-și vadă de-ale lui.
Evident, m-am apucat cu râvnă și mi-a trecut avântul în primele 10 minute, când șuvițele subțiri pe care pornisem să le vopsesc au devenit rapid aproape sferturi întregi de cap.
Și cum răbdarea nu e punctul meu forte, după primele câteva șuvițe lungi scăpate de sub clemele prinse în vârful capului, arătam pictată pe față ca o războinică ieșită din tranșee și cu mare chef de luptă. Pe brațe aveam brazde colorate și cât pe-aci s-o iau la fugă când am văzut tigrul fioros din oglindă.
Iubitul meu și-a văzut de treabă până a adormit, dar mai bine așa, de data asta cred că el ar fi fost convins că vreau să îl tranșez.
Mai mult mi-am frecat pielea și spațiul înconjurător să scap de urmele de războinică decât să mă vopsesc. Mi-am spălat părul cu blândețe, i-am descurcat aproape toată nebunia de după vopsea și mi-am trezit jumătatea bună din dotare.
El, pregătit tot timpul de pace și în stare de asediu, m-a aclamat cu jumătate de ochi deschis:
– Doamne, iubita, ce frumos îți stă!
– Ai doar un ochi deschis!
– Da, dar ăsta e ăla bun!
După ce s-a trezit de tot a dat târcoale șampoanelor din baie luând notițe despre produsele Regivero, care e bun pentru regenerarea părului , care împotriva căderii părului. În timp ce moșmondeam explicând cât de mult contează ingredientele naturale într-un produs și că le va folosi și el de acum înainte, îl văd stând în pragul ușii cu cutia goală de vopsea de păr în mână:
– Măi, eu cred că tu ți-ai pus în gând să mă faci șaten!
Merg in ianuarie la tuns. Sau nu, il mai las, ca tine de cald.
La multi ani si sarbatori fericite si linistite.
Te pupa o nevopsita
Pup și eu o nevopsita.
Ha, ha, ha!!! Am râs pentru că m-am regăsit pe mine acum vreo 10 ani, când m-am decis să mă vopsesc cu henna. Eu, spre deosebire de tot restul lumii (că aşa îmi pare mie) nu am avut păr mult nici atunci, că acum mai am de-o vinere şi-o baie, dar cu toate astea am reuşit să vopsesc mai ales baia şi corpul iar prin păr mi-am dat stil “tencuit” – mult, dar fără să îl întind. Am stat o mulţime cu “mortarul” pe cap şi la final, dungile mele erau mai degrabă zig-zaguri cu multe irizaţii. De atunci nu m-am vopsit singură. De fapt am decis atunci că nu are sens vopsitul până firele mele nu-s mai multe albe decat castanii. Oricum, când acum vreo 3 ani m-am trezit că este necesar m-am dat pe mâna celor de la salon. Ele au venit şi cu ideea de nuanţă roşcată – care nu le-a plăcut la nici unul din familie (numai mie). Dar ştiu cum e cu programările, trebuie să le faci din timp, altfel nu apuci.