O cunosc de multă vreme şi e o tipă cu capul pe umeri şi isteaţă foc. Are 36 de ani, arată bine, câştigă bine. A reuşit să-şi achite singură o garsonieră într-un bloc de kkt (d-ăla plătit la preţ umflat cu dobândă dublă la credit), motiv pentru care a trebuit să renoveze complet garsoniera cu… Read More »
Cam în orice relaţie în doi există diferenţe clare între subiecţi, indiferent de cât de reuşită sau nu arată relaţia pe dinafară, şi cât de asemănători se prezintă partenerii ei, şi cât de bine se înţeleg ei şi ce minunat se completează unul pe altul, (pff, stai, să iau o gură de aer, că prea… Read More »
– Auzi, ăla nu e Ticu? – Nu e! – Ba da, e ! Unde te uiţi?! Uite-l în faţa florăriei! Cu care ocazie ne dăm jos din maşină, că nu l-am mai văzut de-un car de ani! – Hă-hăăăă!!!!! – Ce faci? – Ce bine-mi pare să te văd!… Ne povesteşte ce-i mai fac… Read More »
se suie el în maşină, cu ea pe scaunul din dreapta. Că veni vorba… de ce toţi bărbaţii îşi ţin nevestele în maşină pe scaunul mortului? Adică protejează copii, bătrâni, îi pun în siguranţă pe bancheta din spate, dar cu nevestele ce au nene, de le pun invariabil pe scaunul ăla ?!?? Ei, ho, că… Read More »
Bag seama că există o perioadă depresivă post-sărbători, ca şi cum ai intra în convalescenţă după atâta bucurie, magie, feerie. Te-ai bucurat de optimismul stomacului plin şi a stării de euforie creată de pileală şi nu-nţelegi de ce trebuie să existe şi trauma cruntă post-fericire. Ţi-ai onorat obligaţiile salutând prietenii şi cunoştinţele prin mesaje siroposo-haioase… Read More »
Acum, că e perioada sărbătorilor. Poate nu sunt buni, poate v-au făcut viaţa amară, poate se satură repede de voi, sunt răi, bombănitori şi vorbesc una-două de moarte. Ca mamaie, când îi urez de sănătate şi ea-mi spune: – Data viitoare când vii la mine, să împingi bine în uşă, că poate sunt moartă, maică,… Read More »
“Oooo…să trăieşti, boierule!” Oftez. Mi-a rupt firul povestirii. Iar şi-a întâlnit un vechi prieten! În general cunoştinţele lui sunt şi vechi, şi prieteni. Şi cum e o fire sociabilă… Intru puţin în discuţie şi dispar rapid din ea, ca să n-o lungim. Aiurea, ei îşi văd de treabă, deapănă noutăţi în continuare, iar vechiul prieten… Read More »
Păi, era o vreme când eram isteaţă la capitolul „nu-ţi place cum lasă celălalt prin casă, edcă-l prin fapte.” Sper că am rămas la fel . Exemplul 1 Mă rog de el să desfacă hota înţepenită de la bucătărie. Răspuns: „Stai puţin că”…”Mâine, că sunt obosit”…”Las-o pe sâmbătă”… OK. Când e el acasă, mă muncesc… Read More »
Familia asta a mea are nişte membri foarte diferiţi. Nu prea se pupă ideile unuia cu ale altuia, şi dacă totuşi se întâmplă, sunt maxim două idei la fel. O singură trăsătură îi aseamănă: sunt nehotărâţi. M-am prins târziu de treaba asta şi, discutând-o cu sora mea, nu mi-a dat dreptate, că n-are cum, că… Read More »
Spre ruşinea mea, nu prea-mi ştiu vecinii. Când eram mică, îi ştiam, că îmbătrâneau pe lângă mine, mă jucam cu copiii lor. Dar de nişte ani încoace, de cînd era ţara pe val şi încă nu ne buşise criza, i-a mai iertat Dumnezeu pe unii şi apartamentele au fost vândute şi împărţite frăţeşte între neamuri,… Read More »