Doamne, dacă e să nu sufăr ceva pe lumea asta e perfecțiunea. Ce sunt eu nesuferită, dar câte sunt de nu le sufăr… – nu sufăr copiii deștepți, cuminți, aproximativ geniali. Mie-mi plac ăia care se murdăresc din când în când, care iau și note proaste, care nu se țin de vioară neapărat. Poate le… Read More »
Stăm la coadă la prăjituri în cofetărie, pentru că în vacanţă nu ne gândim la dietă. În timpul anului doar ne gândim. În vacanţă nici măcar atât nu facem. Fi-mea cu ochii pe preferatele ei amandine, eu cu ochii pe nişte baclavale. Zice: – Nici nu mai ştiu ce gust are baclavaua. – Exagerat de dulce. Îţi… Read More »
Întrebarea a fi sau a nu fi : “Cum mă influenţează experienţa (educaţie, joburi) în activitatea blogosferică ?” Educația școlară am primit-o pentru că era în programă la școală, nu pentru că aș fi ales vreun job din ea sau m-ar fi învățat să mă descurc în momentele de tandre șuturi în gură ale… Read More »
Mi-e silă când văd tâlhărie sau prosteală pe faţă şi-n vremurile astea parcă mai abitir e fiecare pentru pătrăţica lui! Era ieri o mocirlă în piaţă de-mi venea să fug. Am oprit la taraba de mandarine şi pentru că lângă mine prestau unii capra urbană fără vorbe, numai ţa-ţa şi bum-bum, am ţipat la vânzător… Read More »
şi opriţi-vă acolo. La 2 litri. Vă rog frumos. Vă rog din suflet. De când mă ştiu beau multă apă, ceai, mai încoace şi mai rar bere Dacă mă ia de nas o halbă de bere bag și una de ceai ca să fiu sigură că mă pot ridica de pe scaun în 2 picioare,… Read More »
Să ne-nţelegem… eu n-am trafic pe blog, nu sunt A-lister, cred că nu sunt nici Z-lister, cred că nu exist la nici o literă din catalog – şi nici nu mi-e foarte clar ce-nseamnă astea – deci pe mine mă citeşte puţină lume. Ieri dimineaţă însă, am auzit-o pe o fată în tramvai: – Bine,… Read More »
În fiecare vară îmi dădea tata câteva lecţii teoretice de înot în bazinele mici ale ştrandurilor, pe care le exemplifica tăind apa bazinului cu mâinile, apoi mă ţinea să dau de câteva ori din mâini şi când îmi dădea drumul coboram cu graţia unui topor către fundul apei. – Tată, vreau la apă mare !… Read More »
Ajung la magazinul de materiale de construcţii unde se formase un rând destul de gros pentru că omul care era la rând nu era hotărât ce fel de plintă îi trebuie. Şi vine rândul meu: – Lavabilă albă, vă rog ! Lumea pufneşte în râs, inclusiv vânzătorul, care ţine să precizeze: – Albă vă dau.… Read More »
Învăţ să pierd… a câta oară ?! Ce contează de câte ori, e pur şi simplu un număr, o valoare, o investiţie – pentru că este în permanentă creştere. Învăţ să mă accept aşa cum sunt. Chiar dacă trec prin viaţă cu dinţii încleştaţi violent în sunet de castaniete ca să urc un loc mai… Read More »
Spre după- amiază m-am încălzit şi am lăsat cămaşa groasă pe spătarul unui scaun, sub un pom, în faţa casei. Mai târziu, când să plecăm, a început mama să adune una-alta din grădină şi adusese şi o conopidă mărişoară pe care a pus-o pe masă, s-o ia acasă. Când ne-am uitat în creierul conopidei, colcăia… Read More »