Adică ăla care te simţi sănătos când nu eşti. Ăla care vindecă numai cu apă chioară. Care are 30% şanse de reuşită. Numai mamaie a ieşit din grafic, la ea merge 100%! Capacitate maximă! Reuşita ei poartă numele de ampicilină.
Să ne-nţelegem, mamaia mea e femeie bătrână, adică ştie leacuri băbeşti, de deochiuri şi are un repertoriu variat de descântece.
De altfel, e singura babă care mă învaţă când sunt gripată:
– D-ăle dracu de medicamente, fierbe colo un vin, o ţuică!
– Mamaie, păi mă-mbăt!
– Păi da, măi fată, te culci şi-ţi trece!
– Păi aşa pot să mă culc direct.
– Nu, că nu adormi aşa bine!…Ascultă-ncoa la mine, vrei să te faci bine? Fă ce-ţi zic!
A doua recomandare pe lista ei, după pileală combinată cu cartofi cu spirt la gât şi baie cu sare la picioare, e ampicilina.
– Mamaie, asta nu e bună de răceală!
– Ba e! Uite eu iau o ampicilină şi-mi ia cu mina!
– E antibiotic mamaie, se face tratament nişte zile…
– E o laie, iei o dată una, că a doua nu-ţi mai trebuie!
– E pentru infecţii la dinţi, mamaie!
– Şi boala ta nu e tot infecţie?!? Ia o pastilă dacă iei, dacă nu, lasă-mă-n pace şi bea o ţuică fiartă!
– Şi tusea cu ce-mi trece?
– Păi nu ţi-am zis până acum şi nu vrei să m-asculţi?!?