Abia acum simt pace. Sunt aşa de calmă, de parcă mi s-a culcat creierul, m-am prostit de-a dreptul.
Da’ hai s-o luăm cu începutul. Azi am avut examen pentru permisul de şofer. ( Ţipând: ) NORMAL CĂ L-AM PICAT ! Culmea e că ştiu şi ce am greşit…
Stai, că nu ăsta era începutul. Reiau:
M-am sculat pe la ora 4:30 din pat (că trează eram de vreo 24 de ore), am băut o cafea, am fumat o cultură de tutun şi pe la 6 am plecat la luptă.
Aş vrea să spun că era o zi frumoasă de primăvară cu ciripele în copacii înfloriţi…lulu !!! De unde dracu’, că ploua cu simţ de răspundere !
Am ferit o baltă, două, trei, da’ pe-a patra am luat-o, că nu era nici pod peste ea ! Începutu’-i greu: după câteva de-astea am început să mă obişnuiesc cu inundaţia din pingele.
După vreo jumătate de oră de hei-rup din ăsta am ajuns în staţia de maşină cu o spiţă de la umbrelă ruptă. Acolo n-am putut să urc în primele două maşini pentru că se omora lumea să ajungă la muncă şi n-aveam geaca aia groasă pe mine să mă strecor fără să fiu strivită.
Mi-am spus că e vreme şi am urcat în a treia maşină.
Normal că nu ştiam unde trebuie să ajung şi-am coborât cu o staţie mai devreme, dar am avut noroc: prin zona aia nu erau bălţi pe mijlocul străzii. Am început să cânt ca să-mi ţin de urât.
M-am prins că am ajuns unde trebuie – na ! că s-a mai rupt o spiţă de umbrelă ! – când am văzut o adunătură de 25-30 de inşi crispaţi, de parcă furaseră bomboane şi se fereau să nu fie prinşi. Ăştia erau colegii mei. M-am băgat în grămadă şi m-am adaptat rapid: am scos ochii din orbite şi-am început să mă bâţâi de pe un picior pe altul, dar mi-a trecut repede când au început să-mi pleoscăie ciorapii în pantofi. Şi se-auzea, fir-ar să fie !
O gagică pe holşuruburi de 6 şi-a aprins o ţigare şi mi-am adus aminte că n-am mai practicat sportul ăsta de mult, deci am aprins şi eu una.
Nenea paznicu’ ne-a văzut şi-a adus repede o căldare cu un sfert de apă jegoasă în ea şi-a pus-o între noi două pe post de scrumieră.Mă cam umfla râsul, dar lumea era serioasă, deci m-am abţinut.
În curând s-a strâns o ceată întreagă în jurul găleţii. M-am simţit aiurea şi a doua ţigare m-am dus s-o fumez mai încolo.
Nenea paznicu’ iar a fost pe fază şi-a parcat lângă mine o a doua găleată. De data asta m-am râs româneşte.
Noroc că s-au hotărât curcanii să ne strige, că mă hotărâsem să-l alerg pe paznic toată curtea cu găleţi. Am intrat în sală pe comisii şi poziţii. Ni s-a explicat ce şi cum şi ni s-au pus chestionarele în faţă.
Nici măcar nu-mi părea rău că pun răspunsurile logic, nu la nivel de poliţie. Am făcut 20 de întrebări în vreo 10-12 minute şi restul timpului, până la 30 de minute, m-am coit pe lângă celelalte 6. Şi tot invers le-am pus ! Să nu spun că nu ştiu nici acum dacă poţi să circuli cu certificatul de înmatriculare deteriorat.
Pe doi inşi i-a dat afară din sală cu 0 puncte pentru că şuşoteau între ei. Maaaamă !!! ce geloasă am fost că au scăpat aşa ieftin !
Mi se părea aşa ciudat că trece timpul şi eu încă nu mă hotărăsc… mi se părea că sunt aşa de proastă ! …
Măh, în orice caz, trebuia să o buşesc. Şi-aşa, dacă luam sala şi dădeam traseul habar n-aveam de unde să dau drumul la ştergătoarele maşinii !
M-am râs iar cînd am ieşit afară şi un puşti în spatele meu a strigat cu ochii daţi pe spate şi braţele larg deschise în aer: “Glorie Domnului !!! 23 de puncte !”
Aşa…. mai bine cu metroul ! Dar nu la ora 10 când l-am luat eu, că era aproape gol şi era un frig!!!…
Şi cum spuneam am fost calmă şi m-am dus la muncă de parcă veneam de la o plimbare plăcută. Pe ditai vijelia de ploaie cu rafale de vânt , eu mă apăram cu juma’ de umbrelă şi-o mână de spiţe. Şi-am mers aşa… voiniceşte, prin noroi şi râuri, de-am ajuns la muncă udă şi-n….
… s-avem pardon !
Impresii ?!? Doamne, ce-a plouat !