mi-e dor de tâlhari

Pe bune! Mi-e dor de ăia care tîlhăreau la drumul mare, opreau oameni pe drum, îi amenințau cu un cuțit și le luau banii și obiectele de preț…

În zilele noastre a dispărut toată poezia și elementul surpriză în materie de tâlhărie.
De unde până acum mă supăram când primeam facturi contrafăcute în numele rețelei de telefonie, doar-doar oi vira și niște bani pe alături, acu’ alta:

Sună telefonul la firmă:
– Bună ziua!
– Bună ziua! Suntem de la firma X și avem rugămintea mâine să aveți 1.000 ron cash la primirea coletului prin curier.
– ?!?

– Alo?!… M-ați auzit?
– Bineînțeles. Despre ce colet este vorba? Cine l-a comandat?
– Doamnă eu v-am zis, valoarea coletului este de 1.000 ron.
– Iar eu v-am întrebat cine l-a comandat și ce cuprinde coletul dvs!! Nu mă interesează valoarea! Ce e în el? Cine sunteți?
– Ei, treaba dvs, eu v-am zis ce-am avut de zis, dacă ați avut urechi să auziți bine, dacă nu, nu mă interesează.

A trecut o săptămână. Fără colete.

Update: Văd că o pățesc și alții, dar în alte moduri …