Uneori în preajma acestei zile îmi pare rău că providența nu mi-a înzestrat copilul cu o clasă în care să predea în majoritate domni profesori.
Și pentru că diriga n-a mai făcut nici o ședință în ultima perioadă, iau lista cu numele colegilor fetei mele și încep să dau telefoane să întreb părinții dacă sunt de acord să strângem bani pentru 8 martie ca să cadorisim pe doamnele profesoare cu ceva… simbolic, pentru că ele sunt multe, iar salariile noastre sunt crizate.
După 10 minute mă lasă nervii . 90% din părinți și-au schimbat numerele de telefon. Deja fac scenarii că p-ăștia îi urmărește poliția, banca sau cămătarii, altfel nu înțeleg cum naiba atâția inși își schimbă numerele de telefon în 4 ani de zile.
( Mai târziu m-am lămurit că au schimbat de fapt operatorul de telefonie mobilă. )
Și cum spuneam, cu lista în mână, îmi sun fata care plecase pe la prietenele ei, lăsându-mi numai numerele de telefon ale câtorva colege.
– Cum dau de restul? Tu nu vorbești cu colegii tăi?
– Ba da, pe mess sau facebook. Chiar! Intră la mine pe facebook și încearcă să dai de ei pe-acolo.
Mă conformez.
În următoarele două ore îi găsesc și sun colegi care să-mi dea nr de telefon ale părinților. O sunam pe fi-mea și ceream detalii:
– Cine e patru plusuri ghilimele jmekeru?
– Marin…
– Aha. Și-ăsta cu cine e prieten?
– Cu Ady, Răzvan…
– Tradu. Cum îi găsesc?
– -? multe z-uri, best ice love .
Mergeam pe fir, mai aflam câteva telefoane. Când mă împotmoleam, iar sunam copila:
– @Ramy doi pupici si limba scoasă@ cine e?
-Andreea, răspundea ea râzând.
– Care din ele, că ai trei în clasă?
Ufff… La finele tuturor conversațiilor am fost convinsă că pot să-mi iau diplomă de detectiv particular.