Nu stiu ce formule de incheiere folosiți voi pentru emailurile pe care le trimiteți, dar eu folosesc în funcție de gradul de oficialitate și de tonul adoptat problemei expuse:
– vă mulțumesc,
– cu stimă,
– cu respect,
– cu sinceritate – ăsta nu mai e de actualitate în mileniul III,
– o zi bună,
– o zi frumoasă.
Buuuun. Problema intervine undeva între creier și tastatură, pentru că sunt zile în care acestea nu colaborează la capacitate maximă și ba gândește creierul înaintea tastaturii, ba impulsurile nervoase de la capătul deștelor butonează mioape tastele de lângă tasta corectă…
Și cum de obicei suntem grăbiți și la prima verificare pare Ok…. bagi un ‘send’ și…te-ai dus dulce minune!….
Recent i-am scris la finalul emailului unei agente de asigurări:
O ai frumoasă !
Nu vă explic în ce hal a râs toată agenția aia de asigurări!
Pur și simplu refuz să vă explic.
Pai si de ce au ras asa de rau? N-o avea frumoasa?
=))
vezi de ce nu-mi fac probleme că m-ar da afară ? se distrează de n-au aer, închipuie-ți că asta-i o tâmpenie de aperitiv…
Hei, lămureşte-mă: o are frumoasă sau nu? ROTFL
la cum râdeau ăia, posibil să fi știut ei ceva…
apropo de greseli la locul de munca, eu eram “in forma” in timpul sarcinii, cand neuronii au de lucru in alta parte sau… n-au nicio treaba! si uite asa vorbeam intr-o zi pe aplicatia pentru comunicari interne cu un mare director economic din Marea Britanie si ne uitam amandoi intr-un excel. el nu gasea niste cifre si i-am spus/scris ca le gaseste in al doilea “shit”. dupa ce am dat enter si am vazut ce scrie pe monitor mi s-au inmuiat efectiv picioarele! au fost cateva secunde de liniste de ambele parti (apropo de relativitatea timpului, aveam impresia ca stau cu o oala fierbinte in mana!), dupa care am reactionat si mi-am cerut scuze. raspunsul a venit prompt: “don’t be (sorry), you made me laugh. you really made my day!”